„A murit o parte din mine”. Giulia, despre despărţirea de Huidu

”Ne-am cunoscut acum 12 ani la o emisiune tv. El era operator, eu eram invitată. Nu a fost nicidecum dragoste la prima vedere sau ceva, dar am simţit că vreau să îl invit la petrecerea de ziua mea din acel an. A venit, am vorbit şi de atunci am rămas amici. Au trecut anii, fiecare cu viaţa lui, cu relaţiile lui, niciodată nu ne-am gândit că ar putea fi mai mult între noi. Şi totuşi, la o petrecere a îndrăznit şi m-a luat de mână. Atunci am ştiut că el e cel pe care îl aşteptam. Voiam să nu îmi mai dea drumul şi să rămână el pentru totdeauna. Atunci am simţit că am ajuns acasă…
A fost tare greu să ajungem unde suntem azi, dar cred că toate s-au întâmplat cu un scop. Ne-am pierdut, ne-am regăsit, ne-am certat, ne-am iubit. Mulţi nu au fost de acord cu relaţia noastră. Prietenii lui, familia lui, toţi credeau că pentru mine va fi doar un moft, iar eu m-am chinuit ani la rând să le demonstrez că nu era aşa… Pentru că eu simţeam că el este acela. Habar nu am de unde am avut puterea să mă “lupt” cu ei, dar sunt scorpion până în măduva oaselor şi poate de asta nu mi-am pierdut niciun moment direcţia şi am mers mai departe, indiferent de ce a apărut în calea mea. Familia lui a spus că “poate” mai mult de atât, că ar trebui să îşi găsească pe altcineva. Eu am gândit că singurul mod prin care aş putea să îi fac să vadă dragostea dintre noi, era să îi ajut să se apropie şi mai mult de el, de noi, să vadă că e fericit. Şi am fost tare fericiţi în lumea noastră, în care vorbele celorlalţi nu mai aveau valoare… se auzeau doar sunetele iubirii noastre.

Într-o bună zi însă am oboist… şi eu şi el… şi ne-am oprit.

Momentul în care ne-am despărţit a fost tare greu, perioada care a urmat a fost, poate, cea mai dureroasă din viaţa mea… Am simţit că a murit o parte din mine atunci.. Perseverenţa cu care am continuat însă să cred, în timp ce încercam să învăţ să trăiesc fără el, că ne vom împăca, că el este jumătatea mea, a fost mai puternică. 🙂 Un an şi jumătate ne-am căutat, fără să ne găsim. Fiecare a încercat să fie cu altcineva. Prietenii, familia, toată lumea era fericită că, în sfârşit, nu mai eram împreună. La noi nu cred că s-au gândit, dar bineînţeles că toată lumea voia ba binele lui, ba al meu. Nu înţelegeam ce anume le dă dreptul să hotărască ce însemna bine pentru noi?

Eu, însă, am crezut cu fiecare bucăţică din mine, că dacă ne e scris să fim împreună din nou, aşa va fi, indiferent de ce spun ceilalţi din jurul nostru. Şi aşa a fost!
M-a întrebat cineva atunci de ce mă agăţ de ceva ce nu pare să se mai întâmple vreodată şi i-am răspuns că simt că într-o zi va fi bine şi că trebuie doar să am răbdare.
Ne-am împăcat fără să ştie nimeni, după aproape un an şi jumătate. Nu a ştiut nimeni că suntem din nou împreună, încă vreo câteva luni bune. De atunci nu mi-a mai păsat de nimeni, în afară de noi. Nu m-a mai interesat dacă a avut cineva ceva de zis. Iubirea noastră a fost mai puternică decât gândurile lor, decât judecăţile lor, decât vorbele lor.

Alte articole

Giulia și Vlad Huidu, despre experiența de la America Express: „Un cuplu căsătorit și cu copii e normal să se bucure de fiecare moment de intimitate”

Vlad Huidu, despre momentele intime la America Express. Ce făcea cu Giulia Anghelescu: „Am profitat de ocazie”

Azi avem o familie atât de frumoasă şi deşi nu ştii niciodată ce îţi rezervă viitorul, ştiu sigur că legătura dintre noi e foarte puternică.”, le-a povestit Giulia Anghelescu prietenilor ei virtuali prin intermediul unui mesaj postat pe blogul personal.