Romancier, eseist, critic de artă, director de revistă, Alain Jouffroy a primit premiul Goncourt pentru întreaga sa creaţie.
Născut la Paris în 1928, apropiat al lui Louis Aragon, Alain Jouffroy a fost o prezenţă remarcabilă a vieţii intelectuale franceze din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Adept al mişcării suprarealiste (în pofida unei neînţelegeri cu Andre Breton, pe care îl va apăra totuşi toată viaţa), a fost prieten cu artişti printre care pictorii Victor Brauner şi Roberto Matta. Aflat mereu în avangarda culturală franceză, Jouffroy a fost unul din principalii artişti care au introdus în Franţa, la începutul anilor 1960, genul pop art şi reprezentanţi ai Beat Generation.
Militant pentru „o revoluţie a privirii” atât la artist, cât şi la spectator, el a publicat cu un an înainte de mişcările de protest din mai 1968 un eseu despre „Abolirea artei”. Tot în 1967, a participat la înfiinţarea revistei „Opus International”,menite să ofere o privire mai puţin monolitică asupra artei. Revista a apărat artişti tineri ca Daniel Buren sau Olivier Mosset şi a abordat forme noi de artă, cum ar fi filmele lui Jean-Luc Godard.
În anii 1970, a început să fie pasionat de arta şi literatura Extremului Orient, îndeosebi din Japonia şi, între 1983 şi 1985, a fost consilier cultural al ambasadei Franţei la Tokyo.
De-a lungul cursul carierei sale a publicat peste 120 de lucrări, printre care monografii şi eseuri despre artişti ca Miro, Max Ernst, David sau Franco Gentilini.