Anunțul trist a fost făcut de nepoata lui Régine, Daphné Rotcajg, potrivit AFP. “Régine ne-a părăsit paşnic pe 1 mai, la ora 11 dimineaţa, la Paris”, a spus Rotcajg.
“Regina nopţii s-a dus, încheind o lungă şi grozavă carieră”, a scris într-un comunicat, la solicitarea familiei, actorul de comedie Pierre Palmade, un apropiat de mulţi ani al lui Régine. “Cu globul său de discotecă şi cu îndrăzneala ei caldă şi liniştitoare”, Régine “a făcut vedetele lumii să danseze timp de mai bine de 30 de ani în cluburile sale de noapte”, a adăugat el.
Renaud, care a compus mai multe melodii pentru Régine, a spus că, în opinia sa, Régine a fost ultima reprezentantă istorică a cântecului francez, cunoscută în special pentru piese precum “La grande Zoa”, “Azzurro”, “Les petits papiers” şi “Patchouli Chinchilla”.
Régine a deținut până la 22 de discoteci care i-au purtat numele în toată lumea. Una dintre ele este “Chez Régine”, de lângă prestigiosul bulevard parizian Champs-Elysées.
Prenumele său a devenit astfel “emblema nopţilor nebune până în zori, ea însăşi dansând pe ringul de dans până la ora închiderii”, a notat în textul său Pierre Palmade.
Régine, pe numele său real Regina Zylberberg, s-a născut la 26 decembrie 1929 la Anderlecht (Belgia), părinţii săi fiind evrei polonezi. La Aix-en-Provence, în sudul Franţei, în 1941, ea a reuşit să scape de deportare, ajutată de francezi. Ea a apărut, de asemenea, pe genericul a peste zece filme, precum “Jeu de massacres” de Alain Jessua, “Robert et Robert” de Claude Lelouch sau “Les ripoux” de Claude Zidi.
În anii 1960, Régine a cântat la Carnegie Hall din New York, devenind – alături de Edith Piaf, printre altele – una dintre rarele femei franceze care au cucerit America.
“Cea mai mare bucurie a mea ar fi ca oamenii să-mi asculte melodiile peste cincizeci de ani”, a declarat ea pentru AFP în 2020. “Sunt foarte mândră că unele au devenit clasice ale genului”, a adăugat ea.
Citește și Doliu uriaş în PSD. Un important lider social-democrat a murit în Săptămâna Luminată