Scriitorul Dinu Săraru a murit la vârsta de 92 de ani. Dinu Săraru, pe numele său complet Constantin Grigore Săraru, s-a născut la 30 ianuarie 1932, în comuna Slătioara, judeţul Vâlcea, fiu al învăţătorului Costică Săraru şi al Corneliei Săraru.
Cu doar două zile în urmă, Alexandra Săraru, fiica regretatului Dinu Săraru, a publicat un mesaj extrem de emoționant pe pagina personală de socializare. „Tată, te iubesc mai presus de viață mea, te rog, fă un pact cu Dumnezeu și revino-ți, peste o zi este aniversarea mea și mi-ai face cel mai frumos cadou din lume. Comand și aripioare cu miere, așa cum îți plac! Te rog, te rog, mă rog„, a scris Alexandra Săraru pe pagina sa de Facebook în urmă cu două zile.
Alexandra Săraru își dorea nespus de mult ca tatăl său să își revină și chiar îl ruga să facă un pact cu Dumnezeu și să se recupereze, pentru că urma să fie ziua ei. Din nefericire, scriitorul și omul de teatru s-a stins din viață la doar o zi după aniversarea acesteia.
Dramaturg, eseist, publicist, romancier, Dinu Săraru a dăruit 68 de ani din viaţa sa radioului românesc, 23 de ani Teatrului Mic şi după 1989, câţiva ani Teatrului Naţional din Bucureşti.
A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radio România, între anii 1950-1961. A fost secretar general de redacţie la revista „Secolul 20” şi la „Luceafărul”. În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TV. După anul 1990, a ocupat poziţiile de director general adjunct la Centrul Internaţional Ecumenic şi de membru în comitetul de direcţie al revistei „Armonia”. A fost director fondator al revistei „Noi” şi director al cotidianului „Universul românesc” .
A fost fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani”, înfiinţată în iunie 1998 şi unul dintre organizatorii, din anul 1998, al Festivalului Internaţional de Film „Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara.
A murit profesorul Drăgan Stoianovici. Doliu în lumea universitară
Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul „Teatrul românesc şi interpreţi contemporani”, în anul 1966. În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, „Al treilea gong”.
A debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu „Nişte ţărani” (1974, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în anul 1980, sub titlul „Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul „Scenariu dramatic în şapte anotimpuri”.
Mihai Bobonete, în doliu. Actorul și-a pierdut unul dintre cei mai buni prieteni: „Mi-a fost sprijin în vreme de rătăcire”
A urmat romanul „Clipa”, în 1976, montat, în premieră în 1978, la Teatrul de Stat din Constanţa, în regia lui Virgil Stoenescu.
Dinu Săraru a fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 şi membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în 2001.
Pentru întreaga sa activitate şi contribuţie adusă culturii româneşti, dramaturgul a primit diverse distincţii cum ar fi: de două ori Medalia Meritul Cultural şi o dată ordinul cu acelasşi nume. În 2002 i-a fost acordată distincţia de Cavaler al Ordinului Naţional ”Steaua României”. Un an mai târziu, a fost distins cu Premiul Naţional al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate artistică. În 2007, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit Medalia de aur a Academiei oamenilor de Ştiinţă din România, Medalia de aur alb cu efigia scriitorului a Băncii Naţionale a României şi Medalia de argint – Antim Ivireanu a Arhiepiscopiei Râmnicului. În 2011, Arhiepiscopia Râmnicului i-a oferit medalia de aur – Constantin Brâncoveanu. În 2012, la vârsta de 80 de ani, lui Dinu Săraru i s-a acordat Diploma de Merit a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti.