A murit scriitorul şi disidentul ungar Gyorgy Konrad

Familia sa a transmis că era grav bolnav, dar nu a dat detalii. 

Cunoscut la nivel internaţional pentru cărţi precum romanul „The Case Worker” (1969) şi memoriile sale din 2007 „A Guest in My Own Country: A Hungarian Life”, Konrad a fost considerat un ferm avocat pentru libertăţile individuale. 

El a fost preşedinte al asociaţiei scriitorilor PEN International din 1990 până în 1993 şi preşedinte al Academiei de Arte din Berlin între 1997-2003. 

După ce regimul comunist a ridicat o interdicţie de publicare a sa, Konrad s-a descris în 1990: „Un romanicer şi eseist bătrân în vîrstă de 57 de ani. De limbă maghiară şi cetăţenie. De credinţă evreiască. Tată a patru copii din două căsătorii. Cu garderobă mai degrabă modestă, dar deţine mai multe tipuri de maşini de scris”. Mai târziu, a avut al cincilea copil, născut în 1994.  

Konrad era o figură extrem de respectată şi iubită, de un radicalism blând care i-a permis să se înţeleagă cu oricare dintre generaţii.  

Sub comunism, care punea accent pe „mase” şi pe subjugarea individului în faţa colectivului, ideile sale despre respectul pentru individ şi o credinţa fermă în suveranitatea fiecărei fiinţe umane erau subversive. 

Născut într-o prosperă familie de evrei pe 2 aprilie 1933, la Debreţin, în estul Ungariei, Konrad şi ai săi au supravieţuit Holocaustului, care a revendicat viaţa a numeroase rude. Şi-a petrecut copilăria în Berettyoujfalu, în apropiere de Debreţin, până când părinţii lui au fost deportaţi în Austria în 1944. 

I s-a permis să îşi viziteze rudele de la Budapesta. Împreună cu sora sa Eva şi doi veri au supravieţuit găsind refugiu într-o casă sigură aflată sub protecţie elveţiană. La o zi după plecarea lor din Berettyoujfal, rezidenţii evrei rămaşi în oraş au fost deportaţi şi aproape toţi ucişi în lagărele naziste.