„Am pierdut un jurnalist de calitate, un prozator de vocaţie (a scris 300 de povestiri), un jurist cu rol important pentru Maramureş, un coleg şi un prieten care nu ne-a dezamăgit niciodată (…) Ne aducea în redacţie articole dactilografiate (la vechea sa maşină mecanică de scris). A fost un om generos, vedea în oameni partea bună. Crescut la sat, bunul-simţ era principala sa calitate morală. Avea o putere neostoită să citească noi şi noi cărţi…Venea zilnic, ne saluta scurt, ca nu cumva să ne încurce… Nu era palavragiu, nu risipea timpul, reflex al zecilor de ani ca formator de jurnalişti. Riguros, discret, un intelectual de elită„, a anunţat redacţia Graiului Maramureşului, cotidian la care Vasile Gaftone a lucrat şi colaborat o lungă perioadă de timp.
Gazetarul s-a născut pe 10 decembrie 1936, în satul Salva, judeţul Bistriţa Năsăud. A absolvit Şcoala medie silvică din Năsăud, a urmat apoi Facultatea de Ziaristică la Bucureşti (1959-1961) şi Facultatea de Drept la Cluj (1964-1968).
A lucrat la ziarul maramureşean „Pentru Socialism” pînă în 1986. După 1990, a lucrat 2 ani la Biblioteca Judeţeană ca biograf, bibliolog şi documentarist, adunînd material pentru cărţile sale. A mai fost corespondent Agerpres între 1992-2000, jurist timp de 7 ani la Consiliul Judeţean Maramureş, dar şi un activ colaborator al ziarului „Graiul Maramureşului” până de curând, cînd boala l-a obligat să nu mai iasă din casă.
Vasile Gaftone a publicat 9 cărţi: „Pintea Viteazul” (roman 1970), „Dăruire” (povestiri 1972), „Frumoasa Spria” (roman 1977), „Tranziţia postcomunistă în Maramureş” (2005), „Reforma administraţiei publice în Maramureş” (2007), „Budeşti” (monografie), „Nicolae Sabău’ (biografie), „Partide şi politicieni din Maramureş” (2009) şi „Românii şi etniile din Maramureş” (2010).