Chester Nez a murit la Alburquerque (New Mexico) în urma unei disfuncţii renale.
Chester Nez era ultimul membru al celebrului grup de indieni din tribul navajo care au fost recrutaţi de puşcaşii marini ai SUA în cel de-al doilea război mondial, cu scopul evitării celor care descifrau mesajele din armata japoneză în timpul luptelor din Pacific.
În 1942, la puţin timp după atacul japonez de la Pearl Harbor (Hawaii), Nez a fost chemat să se înroleze alături de alţi indieni navajo care studiau la Institutul din Flagstaff (Arizona).
Responsabilii militari încercau să pună la punct un sistem de mesaje codate care să fie indescifrabile pentru a transmite informaţie secretă trupelor lor din Pacific, având în vedere că mesajele trimise de cifrorii de până atunci fuseseră rapid descifrate de japonezi.
Unuia dintre ei, care trăise într-o rezervaţie de indieni a navajo, i-a venit ideea să folosească limba lor care dispuse de puţine registre scrise, are o sintaxă şi o gramatică complicată şi utilizează tonuri dificile de asimilat.
Pentru aceasta au fost folosiţi indieni navajo care vorbeau fluid engleza. Nez şi cei 28 de colegi ai săi au fost transferaţi la San Diego (California), unde au înfiinţat Plutonul 328 al Puscaşilor Marini, înainte de a fi trimişi în luptă. În timpul războiului, japonezii nu au reuşit să descifreze niciodată codul lor.
Nez şi colegii lui au fost gardienii acestui cod secret, iar până în 1968 nu au putut să-şi povestească rolul important pe care l-au avut în timpul războiului, fiind vorba de o informaţie clasificată. În iulie 2001, preşedintele George W. Bush a înmânat Medalia de Aur a Congresului celor cinci supravieţuitori ai plutonului de indieni navajo.
Povestea lor a devenit cunoscută după ce Hollywood-ul a transpus pe marele ecrane povestea lor în filmul „Windtalkers” (2002), cu actorul Nicolas Cage în rolul principal.