Jean-Luc Godard fost autorul unor clasice precum „A bout de souffle” („Cu sufletul la gură”, 1960), cu Jean-Paul Belmondo, sau „Le Mépris” („Disprețul”, 1963), cu Brigitte Bardot, și a influențat multe generații de cineaști din Franța și din lume.
În 1983, a fost recompensat cu Leul de Aur la Veneţia pentru „Prénom Carmen” (1983). A primit trofee onorifice din partea unor festivaluri precum Veneţia şi Locarno, dar şi două César, iar în 2011, un Oscar. Trei ani mai târziu, la Cannes, a fost recompensat cu premiul juriului pentru „Adieu au langage”.
Premiile Emmy 2022. Serialul „Succession”, produs de HBO, marele câştigător. LISTA completă
Actriţa Anna Karina, cunoscută pentru rolurile din filmele cineastului francez, supranumită „muza lui Godard”, căsătorită o perioadă scurtă cu regizorul, a murit în 2019, la 79 de ani.
Regizorul Jean-Luc Godard s-a născut la Paris, la 3 decembrie 1930, fiind al doilea din cei patru copii dintr-o familie burgheză franco-elveţiană. Tatăl său era un medic care deţinea o clinică privată, iar mama lui provenea dintr-o familie remarcabilă de bancheri elveţieni.
A promovat un cinema avangardist şi experimental în ceea ce priveşte montajul clasic. Era unul din reprezentanţii cei mai de seamă ai curentului nouvelle vague.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Godard a devenit cetăţean naturalizat al Elveţiei şi a urmat Şcoala la Nyon (Elveţia). Părinţii săi au divorţat în 1948, moment în care s-a întors la Paris pentru a studia la liceul Rohmer. În 1949 a studiat la Sorbona pentru a se pregăti pentru o diplomă în etnologie, potrivit imdb.com. Cu toate acestea, în acest timp a început să colaboreze cu criticii de film, regizorii şi scenariştii François Truffaut, Jacques Rivette şi Éric Rohmer, scrie Euronews.
Artist celebru, mort în timpul unui turneu european. Avea 58 de ani şi mai trebuia să concerteze la Paris şi Lisabona
În 1950, împreună cu Jacques Rivette şi Éric Rohmer, Jean-Luc Godard a fondat revista „Gazette du cinéma”, care a publicat cinci numere între mai şi noiembrie. A scris o serie de articole pentru revistă, folosind adesea pseudonimul „Hans Lucas”. A lucrat şi a finanţat două filme ale lui Rivette şi Rohmer. În perioada care a urmat a dus o viaţă boemă, potrivit Agerpres.
În ianuarie 1952 a început să scrie critici de film pentru „Les cahiers du cinéma”. Tot în acelaşi an, a călătorit în America de Nord şi de Sud împreună cu tatăl său şi a încercat să facă primul său film.