Medicul Luc Montagnier, cel care a descoperit SIDA și laureat al premiului Nobel, a murit la 89 de ani, Transmite lefigaro.fr. El a primit distincția în anul 2008, împreună cu colaboratoarea sa din acea vreme, profesorul Françoise Barré-Sinoussi. În acel an, premiul Nobel a mai fost acordat lui Harald zur Hause.
Primul preşedinte al Curţii de Conturi a României, Ioan Bogdan, a murit
Întotdeauna am căutat neobișnuitul. Îmi este greu să lucrez pe un curent deja consacrat”, afirma celebrul biolog specializat în viruși într-un documentar
Luc Montagnier a spus despre el că este un „marginal” într-o haină albă, în ciuda laurilor săi internaționali, premiul Nobel fiind acordat în 2008 pentru descoperirea sa făcută cu un sfert de secol mai devreme.
În anii 1980, câteva laboratoare din lume intraseră în febra descoperiri originii unei boli ciudate, numită, în lipsa unui cuvânt mai bun, „boala 4H” (pentru că părea că ataca în principal homosexualii), dependenți de heroină, haitieni și hemofili.
Născut pe 8 august 1932 la Chabris, în centrul Franței, virologul a condus din 1972 un laborator specializat în retrovirusuri și oncovirusuri (responsabili de cancer) la Institut Pasteur.
La începutul anului 1983, a izolat împreună cu „asociații” săi Françoise Barré-Sinoussi și Jean-Claude Chermann un nou retrovirus pe care l-a botezat provizoriu LAV (Virus asociat limfadenopatiei) dintr-o probă prelevată de dr. Willy Rozenbaum de la un pacient tânăr, un homosexual care locuia la New York.
Este pentru el agentul „cauzal” al noii boli. Dar descoperirea este întâmpinată cu „scepticism”, în special de americanul Robert Gallo, mare specialist în retrovirusuri.
„Timp de un an, am știut că avem virusul potrivit (…) dar nimeni nu ne-a crezut și publicațiile noastre au fost refuzate”, spunea Montagnier 30 de ani mai târziu.
În aprilie 1984, Margaret Heckler, secretarul de stat american pentru sănătate a anunțat că Robert Gallo a găsit cauza „probabilă” a SIDA, un retrovirus numit HTLV-III. Dar acesta din urmă se dovedește a fi strict identic cu LAV-ul găsit mai devreme de echipa lui Montagnier. Controversa crește: cine este adevăratul descoperitor al virusului imunodeficienței umane (HIV)? Întrebarea este importantă deoarece face posibilă soluționarea chestiunii redevențelor legate de testele de screening.
Disputa a ajuns la o încheiere provizorie și diplomatică în 1987: Statele Unite și Franța au semnat un compromis în care Gallo și Montagnier au fost calificați oficial drept „co-descoperitori”.
Adevăratul epilog a venit după 20 de ani, odată cu acordarea Nobelului pentru descoperirea HIV, nu lui Gallo, ci lui Montagnier și Barré-Sinoussi.
După ce a condus un departament de SIDA și retrovirus la Pasteur din 1991 până în 1997, apoi a predat la Queens College din New York până în 2001, profesorul Montagnier a ajuns într-un punct delicat și a devenit treptat criticat de comunitatea științifică.
Preia teza respinsă în unanimitate a cercetătorului francez Jacques Benveniste conform căreia apa păstrează amprenta („memoria”) substanțelor care nu mai există. El susține teoriile privind emisia de unde electromagnetice de către ADN, promovează papaya ca remediu pentru anumite boli. Pozițiile sale repetate împotriva vaccinurilor i-au adus, în noiembrie 2017, condamnarea usturătoare și oficială a 106 membri ai Academiilor de Știință și Medicină conform hotnews.ro.
Cotidianul francez „Le Figaro” i-a descris cariera ca fiind un „naufragiu științific lent”. Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
La aproape 80 de ani, Luc Montagnier plecase să se stabilească în 2010 la Shanghai, angajat de universitatea chineză.
Biologul a apărat teorii privind emisia undelor electromagnetice de către ADN, a apărat în special teoriile memoriei apei, a luat poziții împotriva vaccinurilor sau chiar a asigurat că antibioticele pot fi folosite pentru tratarea autismului. De asemenea, se oferise să-l vindece pe Papa Ioan Paul al II-lea, care era bolnav de Parkinson, cu papaya fermentată.