Marian a plecat la muncă în Spania pentru că fratele lui lucra deja acolo de câţiva ani. Cinci ani a lucrat într-un restaurant care, ulterior, s-a închis. Apoi a muncit într-un loc de târg. Dar pentru că lucra fără acte şi a pierdut mai multe joburi, a rămas fără locuinţă. Aşa a ajuns să doarmă pe străzi, în parcul Bruil și împrejurimile clădirii Trovador
„Am lucrat 11 ani fără acte. Nu știam limba și mă gândeam doar să câștig niște bani ca să vină familia. Dar m-am trezit pe stradă, singur, cu hainele în geantă”, povesteşte Marian potrivit stiridiaspora.ro
La un moment dat, a fost muncitor sezonier în Ejea de los Caballeros. Culegea struguri și portocale în Gandía. Nu purta documentele asupra lui, le ţinea împreună cu hainele. Aşa că i-au fost furate.
După un sezon în care a dormit singur pe unde a apucat, s-a alăturat unui grup de bărbați cu „care s-au înțeles destul de bine”. Din acei prieteni, doi au murit aproape sub ochii lui, unul de cancer, altul în aer liber, „posibil de frig”.
Iar ca să-şi înece necazurile, s-a refugiat în consumul de alcool.
„Când văd pe cineva care locuiește pe stradă, mă gândesc mereu că mi-am pierdut câțiva ani din viață pe care nu-i voi putea recupera”, spune el.
În ultimii ani, sănătatea lui s-a şubrezit. A fost internat de două ori pentru tuberculoză, dar a reuşit să scape şi de dependenţa de alcool.
După dezintoxicare, a lucrat într-un hotel și într-o firmă de asamblare de rafturi metalice, a plecat în Portugalia unde a lucrat o perioadă și a urmat o serie de cursuri ca șofer de stivuitor, muncitor depozit, asistent bucătărie și manipulator de alimente.
„Mă înscriu la tot ceea ce îmi oferă mai multă pregătire și posibilități de a avea un loc de muncă. Sunt conștient că la cei 51 de ani ai mei nu mă vor ajuta tocmai”, spune el.
Până în luna septembrie a anului trecut a primit venitul minim vital (IMV), iar acum se teme că acesta ar putea să nu-i mai fie înnoit. Între timp, primește carduri de mâncare de la Crucea Roșie și aceștia acoperă facturile de electricitate și gaz pentru locuința lui, ceea ce îi permite să contribuie cu partea lui din chirie. Acum împarte un apartament cu trei colegi și privește înapoi cu satisfacția că a depășit acea perioadă, dar și cu incertitudinea cuiva care încearcă să-și găsească un loc de muncă încă din anul 2021.
„Plătesc aproximativ 500 de euro pe lună, iar cheltuielile pe care le împart, inclusiv coșul de cumpărături”, povesteşte Marian.