Am ajuns intr-o seara acasa, hotarat sa ii spun sotiei mele ca nu mai vreau sa fim impreuna si ca voi intenta divort. Ea ma astepta cu cina pregatita, ca de obicei, asa ca la finalul mesei i-am marturisit gandurile mele. M-a intrebat calma: „De ce?” si i-am raspuns: „Asa simt”. La auzul vestii s-a dus in camera si nu a mai scos o vorba.
A doua zi, am pregatit actele de divort si i-am spus ca vreau sa pastreze casa si masina, pentru ea si fiul nostru, plus o parte din actiunile companiei mele. Ma simteam vinovat ca am inselat-o, dar pur si simplu iubeam pe altcineva. Ea mi-a spus ca nu isi doreste nimic din aceste lucuri, ci m-a rugat un singur lucru: „Vreau sa mai stam impreuna o luna de zile, apoi ne vom desparti”. Mi-a explica de ce isi doreste sa continuam inca o luna: „Fiul nostru are examene si nu are nevoie de stresul cauzat de divort. O sa ii explicam atunci ca nu vom mai fi impreuna”.
A avut o dorinta ciudata
A avut o rugaminte pentru mine, una care m-a surprins: „Vreau sa ma duci in brate din dormitor pana la usa de la intrare, in fiecare zi”. La acel moment, nu am inteles de ce…
Citeste mai mult pe Revista Teo