Liviu Guţă a cunoscut succesul când a ajuns la Bucureşti cu intenţia de a înregistra o piesă rock, dar datorită vestimentaţiei sale, cei de la studioul de înregistrări i-au sugerat şi o altă piesă. Destinul a făcut ca melodia să fie chiar cea care i-a schimbat destinul, mai exact „4 nopţi şi 4 zile”.
Însă, până în acel moment, viaţa sa a fost un adevărat coşmar. Mai exact, Liviu Guţă a plecat de acasă alungat de părinţi, iar după o viaţă grea într-un cartier muncitoresc din Braşov, şi-a încercat norocul fugind în Austria. Din păcate planul său nu a funcţionat, el fiind prins în cele din urmă şi ajungând într-un lagăr de refugiaţi iugoslavi de lângă Viena. Ca timpul să treacă mai uşor, el le cânta zilnic tuturor deţinuţilor o piesă de suflet, care mai apoi avea să devină hit.
A împlinit 18 ani şi a putut fi eliberat şi, deşi părinţii nu voiau să mai ştie nimic de el, Liviu Guţă a ales să le mai acorde o şansă şi s-a reîntors acasă. Liviu Guţă s-a angajat la un service auto. Cu banii strânşi acolo a renovat casa părintească, dar tot a fost alungat de ai lui.
Cântăreţul Liviu Guţă, de la sala de fitness, direct la SPITAL, după ce a suferit un preinfarct
„Familia mi-a întors spatele, fraţii şi surorile mele nu mă primeau la ei nici de Crăciun. Când am plecat, am vrut să nu mai ştie nimeni de mine. De la 15 ani, timp de 3 ani, am cules porumb, apoi am curăţat ştiuleţi bob cu bob la o fermă lângă Belgrad. Am împlinit 18 ani într-un pod al unui vagon, încercând să intru în Austria. Timp de 17 ore am stat, de majorat, învelit în vată de sticlă. Aproape nemişcat, în ciuda mâncărimilor. Cântam în fiecare dimineaţă la staţia de amplificare, după rugăciunea musulmanilor: imamul – la 8.00, eu – de la 9.00. Ascultau piese româneşti cântate de mine deopotrivă sârbi, croaţi, albanezi. Până să fiu eliberat, la 18 ani, ai mei n-au ştiut nimic de mine. Mama îmi făcuse parastase la biserică. Când am intrat în casă, mama a leşinat, iar tata mi-a întors iar spatele. Am muncit apoi pe brânci, la un service auto, schimbam şi căram zeci de tăvi cu ulei pe zi, iar seara cântam la un bar, botezat „Scufiţa Roşie”. Acolo am luat şi prima şpagă – două milioane de lei, dublul salariului meu”, povesteşte Liviu Guţă.
„Sunt sânge din sângele meu, nu îi reneg cum au făcut ei când m-au dat afară din casă. Însă mi-am făcut datoria faţă de ei. Acum, am propria mea familie, singurii pentru care lupt şi la care ţin: Giulia, soţia mea, şi copiii noştri, Isabela şi Mario. Ştiu ce înseamnă să fiu rănit şi ei nu vor avea soarta pe care am avut-o eu. Anii de greutăţi m-au învăţat să lupt şi pentru fericire, nu doar pentru bani. Cei ce cred că nu-i aşa, pentru ei aş vrea să fiu îngropat cu mâinile afară să vadă lumea că nu iau nimic după mine”, a declarat Liviu Guţă.
Citeşte şi Liviu Guţă, ANCHETAT pentru tentativă de VIOL. Riscă 5 ani de închisoare