Lideri politici din Flandra, regiunea majoritar flamandă ce ocupă jumătatea nordică a Belgiei, nu își ascund iritarea față de rolul jucat pe scena internațională de Valonia, regiunea care ocupă cealaltă jumătate a țării și este condusă de Partidul Socialist, formațiune ce nu este însă reprezentată în guvernul federal belgian.
Critici la adrese socialiștilor valoni au venit și din partea ministrului belgian de externe, Didier Reynders, care nu a ezitat să spună că acordul CETA a fost acceptat de ‘27,6’ state din Uniunea Europeană, afirmație prin care a făcut aluzie și la sprijinul primit de flamanzi din partea micii comunități germanofone din estul Belgiei.
‘Lumea știe că problema Belgiei este că, în realitate, ea formează două țări’, a scris pe Twitter ministrul flamand al mobilității, Ben Weyts. Dar decizia Valoniei de a se opune semnării tratatului CETA este motivată de mai mulți factori.
În primul rând, această regiune este preocupată de consecințele respectivului acord pentru sectorul ei agricol, a declarat agenției EFE președintele Federației Valone a Agriculturii, Joseph Pompier. Îngrijorările țin mai ales de posibilitatea de a se permite tratarea cu hormoni și cu unele medicamente a animalelor destinate consumului uman, de importul unor produse transgenice sau de riscul dispariției unor produse tradiționale valone, cum ar fi brânza Herve. Pe de altă parte, valonii nu sunt convinși că datorită acestui acord vor putea exporta în Canada cantități mai mari de carne și produse lactate, potrivit Agerpres.
‘După anul 1990, mai mult de jumătate dintre producătorii agricoli din Valonia au dispărut’, mai menționează Joseph Pompier, care consideră necesar să se garanteze aplicarea normelor de sănătate înaintea aprobării acordului.
În opinia unui lider sindical valon expert în tratatul CETA, Bruno Poncelet, includerea acestor norme într-o anexă a tratatului, pentru a fi abordate într-o negociere ulterioară, ar putea fi o soluție pentru a se ajunge în final la convergență între regulile comunitare și cele canadiene, cele din urmă fiind mai permisive cu organismele modificate genetic.
Același lider sindical enunță și alte elemente care au determinat opoziția Valoniei, cum ar fi posibilitatea delocalizării multinaționalelor și riscul deciziilor nefavorabile luate de instanțele de arbitraj comercial, factori invocați în ultimele zile și de premierul valon, Paul Magnette.
Dar rezervele Valoniei față de acordul CETA nu țin doar de sectorul agricol, ci și de cel industrial. Această regiune a fost odinioară centrul economic al Belgiei, datorită industriei sale, cum ar fi siderurgia. Însă în perioada postbelică a început decăderea acestui sector, în timp ce Flandra și-a diversificat economia. Nu este lipsit de relevanță faptul că în prezent rata șomajului în Valonia este de 10,6%, iar în Flandra de numai 4,9%, potrivit Agerpres.
‘Globalizarea a adus mai multe dezavantaje decât avantaje industriilor tradiționale din Valonia, motiv pentru care există o teamă a deschiderii către lume’, explică la rândul său directorul departamentului economic al Uniunii Valone a Societăților, Didier Paquot, organism care se arată însă favorabil semnării acordului CETA.
Acest interlocutor atrage atenția că în ultimele decenii în Valonia s-a investit foarte mult în sectoare care astăzi nu mai sunt competitive, iar revoluția tehnologică a lăsat această regiune puțin în urma Europei. De asemenea, el subliniază aspectele pozitive ale acordului CETA, cum ar fi crearea de noi locuri de muncă, creșterea investițiilor sau eliminarea taxelor vamale și nu crede că ‘produsele canadiene vor invada’ Valonia.