Raportul anual cu privire la discursul intolerant şi instigator la ură în România 2017 a avut ca obiectiv o trecere în revistă a principalelor tendinţe în materie de „hate speech” (discurs instigator la ură) şi de combatere a acestuia care s-au manifestat pe durata anului.
Potrivit acestui raport, maghiarii, romii şi minorităţile sexuale au fost ţinta predilectă a discursurilor intolerante şi instigatoare la ură, în timp ce există în continuare manifestări extreme ale antisemitismului.
Analiza mai arată că discursul islamofob şi anti-refugiaţi s-a diminuat odată ce presa şi-a pierdut interesul faţă de criza refugiaţilor, însă nu a dispărut cu totul.
Alte concluzii ale raportului sunt că discursul instigator la ură de factură violentă tinde să fie utilizat mai degrabă de comunicatori activi la nivel local, nu naţional şi că de regulă, manifestările publice care au ca scop exprimarea unor mesaje intolerante sau de ură (adunări, proteste etc.) tind să atragă un număr mic de persoane.
Potrivit acestei analize, deşi cultura rămâne un vehicul important de promovare a diversităţii în spaţiul public, în 2017 au fost organizate mai puţine evenimente de acest tip decât în anii precedenţi. Explicaţia este dispariţia totală, în 2017, a finanţărilor din Granturile Spaţiului Economic European, principala sursă de finanţare pentru evenimente culturale care promovează diversitatea.
Între principalele manifestări de intoleranţă sau de „hate speech” din spaţiul public, realizatorii raportului au amintit afirmaţia rasistă privind copilul nenăscut al Serenei Williams făcută de Ilie Năstase. „Să vedem ce culoare are. Ciocolată cu lapte?”, a spus Năstase, care ulterior a susţinut că a glumit.
Un alt exemplu dat în acest raport este referitor la Academia Română. În februarie 2017, la iniţiativa academicienilor Victor Voicu, Ion-Aurel Pop (rector al Universităţii Babeş-Bolyai de la Cluj, devenit între timp şi preşedinte al Academiei Române) şi Gheorghe Păun, instituţia a iniţiat un apel menit să îndemne la apărarea „identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale”. În textul publicat pe site-ul principalului for cultural şi ştiinţific al României, autorii identificau ca principale pericole la adresa statului român mai multe „acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român (sic!)” cum ar fi: „rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului”.
În Apel se mai face referire la „acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate «corectitudini politice»”, precum şi la „încercări recurente de «regionalizare», sau de creare de enclave autonome pe baze etnice”. Prin acest document, Academia Română îşi asumă un discurs populist, îndreptat împotriva toleranţei şi diversităţii şi care încearcă să introducă un sentiment de teamă în rândul populaţiei, potrivit raportului.
Între manifestările publice de intoleranţă amintite în raport se numără faptul că suporterii României au ars la Cluj-Napoca steagul Ungariei înaintea unui meci de baschet, a 13-a ediţie a Marşului Normalităţii, precum şi demersul de advocacy al Coaliţiei pentru Familie (CpF) de modificare a definiţiei familiei în Constituţia României.
În ceea ce priveşte activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), raportul arată că instituţia, comparativ cu final de 2015 şi 2016, în 2017 a constatat mai des faptele de discriminare: dintre cele 73 de sesizări, instituţia a aplicat 12 amenzi şi 12 avertismente (în perioada octombrie 2015 – decembrie 2016, CNCD analizase 106 hotărâri şi aplicase 15 amenzi şi 12 avertismente). Însă, valoarea totală a amenzilor aproape s-a înjumătăţit: în 2017, cifra a fost de 34.000 de lei, în timp ce în perioada octombrie 2015 – decembrie 2016 aceasta se ridicase la 61.000 de lei.
Cele mai multe amenzi au fost date pentru discursuri de ură care au vizat romii (6 amenzi însumând 14.000 de lei) şi maghiarii (două amenzi a câte 5.000 de lei, amândouă încasate de lucrătorul în presă Radu Banciu). Câte o amendă a fost emisă şi pentru discursuri care discriminau pe baza următoarelor criterii: apartenenţa la naţionalitatea română (5.000 de lei), genul feminin (2.000 de lei), apartenenţa la comunitatea LBGT (2.000 de lei) şi apartenenţa la un grup etnic diferit de cel al secuilor (1.000 de lei).
Potrivit raportului, există unele decizii ale CNCD care pot fi explicate cu dificultate. În decembrie 2017, CNCD a hotărât amendarea cu 5.000 de lei (valoarea cea mai mare a amenzilor aplicate în 2017) a unui director de cetăţenie străină care şi-a insultat angajaţii şi pe români în general, numindu-i, în repetate rânduri, „idioţi”. În cadrul acestei hotărâri, CNCD a aplicat o amendă de doar 2.000 de lei aceleiaşi persoane pentru o faptă mult mai gravă: salariile compensatorii fuseseră plătite numai bărbaţilor, femeile fiind discriminate.
Unele decizii cu încărcătură politică luate la începutul anului 2018 relevă, potrivit raportului, presiunile la care este supusă CNCD şi sunt de natură să compromită însăşi principiile care guvernează activitatea acestei instituţii.
În privinţa Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), raportul arată că instituţia a aplicat, în 2017, un număr mic de sancţiuni, însă cu o valoare totală mult mai mare decât a celor aplicate de CNCD. Raportul mai arată că CNA nu justifică suficient de clar motivele pentru care aplică sancţiunile şi, prin urmare, impactul educativ al acestora este redus semnificativ.
În ceea ce priveşte activitatea parchetelor, raportul menţionează că datele oferite de Ministerul Public arată că lipsa de fermitate în legătură cu soluţionarea cauzelor încadrate la articolul 369 Cod Penal şi în prevederile OUG nr. 31/2002 se păstrează.
O altă observaţie este aceea că instanţele de judecată au finalizat soluţionarea unui singur caz penal pe durata perioadei de referinţă a raportului.
Autoreglementarea la nivelul partidelor politice şi organizaţiilor de media pare să existe mai mult pe hârtie, potrivit raportului, iar moderarea comentariilor care conţin discursuri de ură publicate de cititori pe site-urile de ştiri generaliste este, practic, inexistentă.
De asemenea, este necesară o îmbunătăţire a modului în care federaţiile sportive se raportează la discursurile instigatoare la ură care au loc în timpul competiţiilor sportive şi este necesară o valorificare mai eficientă a sportului ca vector de promovare a diversităţii.
O altă observaţie inclusă în acest raport este că legislaţia existentă în materie de combatere a discursului instigator la ură este acoperitoare şi nu este excesivă.
Raportul mai arată că o bună parte din propunerile legislative cu efecte descurajante asupra promovării diversităţii şi toleranţei sunt mai degrabă abandonate la comisii, iar nu respinse definitiv. În plus, în 2017 a existat un număr relativ mare de propuneri legislative bazate pe argumentaţii de sorginte naţionalistă sau intolerantă.
Această cercetare este în principal calitativă, realizată prin „desk research”, prin urmare rezultatele ei nu pot fi considerate ca fiind relevante din punct de vedere statistic. Conceptul de discurs intolerant şi instigator la ură (DIU) cu care au operat autorii raportului nu s-a rezumat strict la acele forme de discurs care pot genera sancţiuni. În această categorie a fost inclus orice discurs care reprezintă sau încurajează neacceptarea grupurilor sociale în situaţie de risc.
Prin grupuri sociale în situaţie de risc realizatorii raportului s-au referit la acele grupuri care reprezintă minorităţi (naţionale, sexuale, religioase etc.), se află într-o situaţie economică dezavantajată sau sunt victime tradiţionale ale discriminării.
Autorii raportului sunt Radu Răileanu, Cosmina Minga, Ionuţ Codreanu, Adrian Szelmenczi, Răzvan Martin şi Oana Tabă.