ACTORI care au devenit POLITICIENI: EUROPA este plină de SURPRIZE GALERIE FOTO VIDEO

Dacă America este rezervată până la pudoare în ceea ce priveşte moralitatea şi comportamentul politicienilor, nu acelaşi lucru se întâmplă şi pe „bătrânul continent”, aşa cum este numită Europa. Aici, galeria figurilor insolite din viaţa politică este destul de bogată şi, în unele cazuri, scandalurile sunt pe măsură.

Ilona Staller, alias Cicciolina

S-a născut la Budapesta, pe 26 Noiembrie 1951, într-o familie modestă, tatăl vitreg fiind functionar al Ministerului de Interne al Ungariei, iar mama sa casnică. Cicciolina a devenit cunoscută mai întâi în Italia, apoi pe întreg mapamondul, prin combinaţia unică a carierelor şi meseriilor sale: model, cameristă, actriţă de filme pentru adulti, cântăreaţă şi politician european. Interesant este faptul că Staller şi-a continuat cariera de actriţă porno şi în perioada în care era membră a Parlamentului European şi a devenit celebră prin discursurile sale politice în ţinute sumare, multe cu un sân la vedere.

Alte articole

Dan Negru, despre diferențele dintre Europa și SUA. Americanii au salarii mai mari și trăiesc mai bine: „Câinele moare de drum lung și noi de grija Americii”

Raport pe Europa Centrală și de Est: Românii și austriecii, cei mai fericiți de viața lor, dar au și destule motive de îngrijorare

La frageda vârstă de 13 ani, Cicciolina şi-a început cariera de model în Ungaria. Amintind de Mata Hari, Cicciolina povesteşte în memoriile sale că a fost şi spion, adunând informaţii pentru autorităţile maghiare, în perioada anilor ’60, când era cameristă la un hotel de lux din Budapesta şi se “ocupa” mai ales de diplomaţii americani. După ce a împlinit 25 de ani a făcut cunoştinţă cu viitorul său soţ, un italian mai în vârstă, Salvatore Martini.

La începutul anilor ’70 l-a cunoscut în Italia pe producătorul de filme pentru adulţi Riccardo Schicchi, iar din 1973, a devenit vedeta postului Radio Luna, prin intermediul unei emisiuni radio intitulata fara perdea Voulez-vous coucher avec moi?. În cadrul acestei emisiuni, Staller a folosit pentru primă oara numele de scenă „Cicciolina”. Debutul filmografic sub numele Cicciolina a avut loc în 1975, cu pelicula La liceale în care interpreta rolul unei tinere lesbiene.

In 1978, in cadrul unei emisiuni in direct la televiziunea RAI,  Cicciolina a aparut cu sânii goi – sânii săi fiind primii care au fost “acceptaţi” în Italia, într- o emisiune transmisă în direct către milioane de telespectatori. Primul film hardcore în care a jucat Cicciolina se numeşte Telefono rosso (1983), Cicciolina fiind şi producător, în compania vechiului său prieten Schicchi, Diva Futura. In 1987, editura Olympia Press din Milano a publicat memoriile Cicciolinei, intitulate “Confesiunile erotice ale Cicciolinei” . Cicciolina a apărut în mai multe ediţii naţionale ale revistei Playboy, dar şi din alte ţări. 

În 1979, Cicciolina a candidat pentru prima dată pentru Parlamentul italian, din partea Partidului Verzilor. In 1985, Cicciolina a trecut la Partidul Radical, cu un discurs politic axat pe drepturile omului şi împotriva energiei nucleare şi apartenenţei la NATO. A devenit membru al Parlamentului italian in 1987, beneficiind de sprijinul a peste 20.000 de alegători. Înaintea Războiului din Golf şi-a oferit serviciile sexuale dictatorului irakian Saddam Hussein, în schimbul păcii în regiunea Golfului. Ulterior, Cicciolina s-a numărat printre fondatorii partidului intitulat Partito dell’Amore, alături de prietena sa star porno Moana Pozzi. In 2004, a anunţat că va candida pentru postul de primar al oraşului Milano şi a reînnoit propunerea de a fi partenera sexuală a lui Saddam Hussein dacă acesta acceptă monitorizarea armelor de distrugere în masă.  În aprilie 2006, a făcut aceeaşi propunere lui Osama bin Laden. Începând cu 2011,  Cicciolina  primeşte din partea statului italian o pensie anuală de circa 39.000 Euro, datorită prezentei sale timp de 5 ani în Parlament.

La împlinirea vârstei de  60 de ani , Cicciolina  a declarat „Am câştigat cinstit dreptul la pensie şi sunt mândră de asta”.  În 2012, Staller a fondat  un nou partid “Democraţie, Natură şi Dragoste”, împreună cu avocatul Luca di Carlo, promovând legalizarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, legalizarea bordelurilor, garantarea unui salariu minim pentru tineri, un sistem judiciar echidistant şi imparţial, precum şi eliminerea privilegiilor actualei clase politice.

Lech Kaczynsky

Avocat şi om politic polonez, Lech Kaczynski a devenit preşedintele Poloniei în 2005 şi a ocupat această funcţie până în data de 10 aprilie 2010, când a murit în tragicul accident de la Smolensk, din nordul Rusiei,
împreună cu soţia sa, Maria şi cu alţi zeci de reprezentanţi ai statului care mergeau la comemorarea victimelor de la Katin.

Puţini ştiu că Lech, împreună cu fratele său geamăn, Jaroslaw, au fost în copilărie actori, ei jucând într-un film polonez, „Cei doi care au furat Luna”, în 1962. Lech Kaczynski a fost şi primar al Varşoviei, înainte de a deveni preşedintele Poloniei. De asmenea, a fost membru al Partidului „Dreptate şi Justiţie”, partid condus în prezent de fratele său geamăn, Jaroslaw.

Fraţii Kaczynski s-au născut la Varşovia. Tatăl lor, Rajmund, a fost inginer, servind ţara ca soldat în Al Doilea Război Mondial şi veteran al Insurecţiei de la Varşovia. Mama lor, Jadwiga, a fost filolog în cadrul  Academiei de Ştiinţe din Polonia.

Alessandra Mussolini

S-a născut în 1962 şi este cunoscută după faimosul său bunic, liderul fascist Benito Mussolini. Actriţa Sofia Loren este mătuşa ei după mamă. Înainte de a cocheta cu politica, Alessadra a fost actriţă şi fotomodel. A absolvit Universitatea Sapienza, din Roma şi a obţinut un masterat în Medicină şi Chirurgie.

Alessadra a fost luată sub aripa mătuşii ei, Sofia Loren şi introdusă de ea în industria filmului, în anii ’70. A avut un rol minor în filmul „O zi specială„, în 1977, interpretând personajul „Maria Luisa”, care a fost distins cu American Golden Globe şi nominalizat la Premiile Oscar, pentru cel mai bun film într-o limbă străină (italiana, n.r.). În 1982, a lansat un album de muzică pop, cu cântece romantice, „Amore”, în Japonia, care a devenit apoi un album de colecţie. Şi-a continuat cariera în actorie, în anii ’80, unele dintre filmele sale fiind făcute pentru televiziunea italiană. Ultimul film în care a jucat a fostul unul din 1990, apoi a părăsit cariera cinematografică, după ce regizorul i-a cerut să îşi schimbe numele Mussolini.

Nu în ultimul rând, Alessadra a fost şi fotomodel, apărând, în 1983, inclusiv pe coperta a două ediţii europene ale revistei Playboy, în Italia şi Germania. „Când eşti actriţă, trebuie să ştii cum să îţi foloseşti trupul„, a spus ea fără ocolişuri.

În cariera sa politică, a înfiinţat şi a condus Partidul Naţional Conservator „Acţiunea Socială”. Din 2004 până în 2008, Alessadra a fost membră a Parlamentului European, iar de atunci încoace, este membră a Camerei Deputaţilor (Camera Inferioară) a Parlamentului italian, din partea partidului „Libertatea Poporului”. Ca politician a militat pentru drepturile femeilor şi copiilor, al familiilor şi, în general, pentru diferite cauze sociale.

Figură destul de controversată în Italia, prin felul său non conformist şi îndrăzneţ de-a fi, Alessadra a fost şi protagonista scandaluri despre care presa din Peninsulă a relatat cu spor. Alessadra s-a căsătorit cu un poliţist, după ce, contrar obiceiului, ea a fost cea care l-a cerut în căsătorie. Au împreună trei copii. Pe cel mai mic dintre ei, l-a botezat cu numele bunicului său dictator, ceea ce a stârnit scandal în Italia. Ulterior, prin instanţă, băiatul şi-a schimbat numele.

Peter Sodann
S-a născut la Meissen, în Saxonia şi este de profesie actor şi regizor care s-a afirmat şi în politică. În 2009, a fost nominalizat candidat din partea Partidului Stângii la alegerile prezidenţiale. Presa germană i-a adus însă multe critici, neconsiderându-l a fi un candidat reprezentativ şi serios în acele alegeri.

În actorie, Peter Sodann a debutat în 1964, în Ansamblul Berlinez. În următorii ani, a jucat şi a produs mai multe piese de teatru, iar în 1980 a ajuns la Halle, unde a fost director de teatru. La sfârşitul anilor ’70, a început să joace în spectacole de televiziune. În 1991, a obţinut un rol faimos, „Comisarul Bruno Erlicher”, din serialul „Tatort” şi a jucat până în 2007.

Peter Sodann a fost un suporter foarte vocal al Partidului Socialismului Democratic (PDS), care în 2007 a devenit Partidul Stângii. În iulie 2005, el a anunţat că va candida din partea PDS la alegerile federale din landul Saxonia, dar ulterior a renunţat. Mai mult sau mai puţin surprinzător, Sodann a fost anunţat în 2009 ca fiind candidat la alegerile prezidenţiale din partea Partidului Stângii. Ca actor devenit politician, presa germană l-a comparat atunci cu Arnold Schwarzenegger şi Ronald Reagan. Avea puţine şanse să câştige alegerile şi, în urma rezultatelor scrutinului, a ieşit pe locul al treilea, fiind reales preşedintele în funcţie, Horst Kohler.

Glenda Jackson

S-a născut în data de 9 mai 1936, în Birkenhead, Anglia. Cariera artistică a fost încununată de succese răsunătoare, actriţa fiind distinsă cu două Premii Oscar. Între rolurile sale remarcabile figurează două. În ambele, Glenda jackson a interpretat rolul reginei Elisabeta, a Marii Britanii, unul în miniserialul de televiziune „Elizabeth R”, iar celălalt, în filmul “Mary, regina scoţienilor”. Pentru performanţa sa “regală” a fost distinsă cu un Premiu Emmy.

În 1992, a devenit membru al Parlamentului de la Londra, în Camera Comunelor. A fost membră a Partidului Laburist, dar a demisionat din această funcţie în 1999, pentru a asigura nominalizarea din partea partidului său la candidatura pentru funcţia de Primar al Londrei. A suferit însă un eşec şi a revenit în funcţia sa parlamentară. A formulat adesea comentarii critice faţă de o serie de chestiuni politice, între care şi cea privind implicarea coaliţiei internaţionale în războiul din Irak.

Alessadra Mussolini în „Sedusă şi abandonată”