Actorul Mircea Crișan este, probabil, pentru România, figura cea mai marcantă în domeniul satirei, din primele decenii ale comunismului până la stabilirea sa în Occident, în 1968.
Mircea Crisan
Spectacolul lui Mircea Crişan „Eu și materia moartă”, pus în scenă la Teatrul de Păpuși și Marionete Țăndărică, ar putea fi, până astăzi, un prototip al teatrului de cabaret românesc de cea mai bună calitate.
Nu zambiti, va rog (1963)
Mircea Crișan s-a născut în 1924 la București, unde a studiat, după ce România a întors armele, între 1944 și 1946, în clasa de artă dramatică a Mariei Filotti. Debutul și l-a făcut la Teatrul evreiesc Barașeum, într-un spectacol pe un text de Shalom Alehem. Shalom Alehem, un autor care, peste decenii, în anii ’70, avea să-l facă extrem de popular în Germania, în rolul principal al celebrului music hall Fiddler on the roof/Violonistul pe acoperiș, rebotezat pentru scena germană Anatevka.
În România, a jucat la Teatrul Armatei, la Savoy și la Teatrul de Estradă. Peste ani, într-un interviu apărut în 2002, în România Liberă, avea să-și amintească împrejurările în care l-a cunoscut, în 1947, pe Nicolae Ceaușescu, pe atunci general, care i-ar fi spus: „Asta este diversiune burghezo-moșierească! Abați atenția clasei muncitoare de la probleme și faci lumea să rîdă!!”
Venirea lui Ceaușescu la putere, în 1965, – spunea el într-un alt interviu, cu Sorin Cunea, la Europa Liberă – avea să-l determine să se decidă să râmînă în Occident, prevăzînd, înaintea altora, ce curs avea să ia politica culturală a României.