Adela Popescu i-a povestit lui Mihai Bobonete că a locuit în Şuşani până în clasa a şaptea. Din perioada copilăriei îşi aminteşte că îi plăcea să cânte la nunţi, dar nu avea ocazia să o facă decât în pauza de sarmale, când şi lăutarii se aşezau la masă.
„Eu am stat până în clasa a şaptea la Şuşani, cu şuşenenii alături. Îmi plăcea mai mult de ei pe vremuri că nu ascultau aşa multe manele şi nu-şi puseseră termopane la geamuri. Ştiu că pare un super-banc, dar comuna Şuşani se află între Măciuca, Mădulari, Creţeni şi Lungeşti. Şuşani a luat un nume cuminte. Pe vremuri aşa se dădeau numele, Olaru că erau familie de olari, Popa – că era un preot în familie.
Eu cântam la nunţi printre sarmale. Nunţile la Şuşani ţin de joi până luni. Joi faci bradul, vineri mai faci nu ştiu ce… Asta e tradiţia la noi. Când se pleacă la udat, pentru că între Măciuca şi Mădulari se pleacă la udat cu bradul împodobit, indiferent de sezon. Mai e şi lunea că e cumva nunta celor care au muncit. Mie îmi plăcea mult să cânt, cântam chiar şi pe calul Gruia în timp ce aram cu tataia Gheorghe. Îmi plăcea foarte mult să cânt şi nunţile erau o mare oportunitate să mă lansez.
Şi făcusem un calcul, de pe la 3 la 4 era pauză de sarmale şi mâncau şi lăutarii atunci. Luam microfonul, ceream voie să cânt şi aveam repertoriul meu, că totuşi eram familie de intelectuali, cu doi fraţi care aveau trupă rock. Şi cântam şi Loredana Groza, şi Iris, şi Compact, şi Sarmalele Reci tot ce trebuie. Încontinuu cântam„, a povestit Adela Popescu în podcastul lui Mihai Bobonete