Profesorul Ioan Bădiliţă spune că nu există „cununii legate” şi că această convingere, potrivit căreia nu te poţi căsători pentru că ai cununiile legate, este „un derapaj de la credința cea dreaptă„.
Pe scurt, nimeni nu poate lega cununiile, cauza incapacităţii de a lega o relaţie trebuind căutată în altă parte, de regulă în interiorul persoanei care nu reuşeşte să se căsătorească şi care, cel mai probabil, trebuie să schimbe ceva la ea.
„Nicăieri în Scriptură, la Părinți, sau în tradiția liturgică a Bisericii, nu veți găsi expresia „cununii legate”. Ea reprezintă un derapaj de la credința cea dreaptă, menită să-i ducă în eroare pe cei mai puțin ancorați în viața Bisericii, făcându-i să creadă că eșecurile în dragoste se datorează nu atât conduitei sau felului lor de a fi, ci unor puteri malefice invocate de anumite persoane rău intenționate, pentru a pune „bețe în roate” unui cuplu ce aspiră la căsătorie.
Cununiile, așa cum indică și denumirea, sunt obiecte bisericești folosite la slujba Cununiei. În cel mai înălțător moment din cadrul acestei Taine, preotul le așază pe capetele mirilor. Ele trimit către demnitatea regală a familiei dar, mai ales, către cununa de spini a Mântuitorului, sub care cei doi sunt așezați, ca purtători de Cruce în viața conjugală și în societate. Ele nu pot fi legate de nimeni și de nimic.
Atunci când rostim Crezul, îl numim pe Dumnezeu „Atotțiitorul” sau „Atotputernicul”. Nimeni nu-L poate condiționa. Nimeni nu îi poate impune ceva. Altfel nu ar mai fi Dumnezeu. Astfel, dacă cineva dorește să facă rău altuia, Dumnezeu nu-l va asculta, pentru că El este iubire, și vrea ca omul să trăiască în bucurie, frumusețe și adevăr.
Dacă, într-adevăr, există persoane în viața dumneavoastră care v-ar dori răul, nu vă temeți. Înarmați-vă cu rugăciune și împărtășiți-vă cu Sfintele Taine. Vă pun la inimă cuvintele înțeleptului Solomon, spre întărire: „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte tot peste el. Cel ce rătăceşte pe cei drepţi pe o cale rea va cădea în groapa pe care a săpat-o; cei fără prihană vor fi fericiţi”.
Așadar, sus inima! Nu există cununii legate. Dacă nu ați reușit într-o relație, nu căutați răspunsul unde nu se află. Căutați în adâncul dumneavoastră. Poate e ceva ce trebuie schimbat. Adevăratul partener de viață se caută și se găsește doar cu Ceaslovul pe brațe”, spune părintele Bădiliţă, potrivit site-ului doxologia.ro
Există multe alte cauze pentru care o căsătorie dorită întârzie să aibă loc, precum existența unor pretenții exagerate și a unor așteptări nerealiste, săvârșirea unor păcate mari, ocolirea spovedaniei ori blestemul părinților, potrivit crestinortodox.ro.
Altfel spus, „legarea cununiilor” nu trebuie înţeles numai ca vrajă sau farmec făcute de vrăjitoare, ci trebuie avută în vedere o viață creștină, spovedania generală a tuturor păcatelor și apoi dezlegarea de vreun posibil blestem.
Aşa-numita „legare a cununiilor” se poate face în trei moduri: prin păcate personale, prin blestemul părinţilor sau prin vrăji.
„Legarea cununiilor” prin păcatele personale
Diavolul lucrează atât din afară (prin vrăji), cât și din interior (prin păcate personale). Pentru a nu ajunge sub influența necuratului, omul trebuie să se păzească mai ales de acele lucruri care îi stau în putere, adică de păcatele personale. În ce priveşte vrăjile, credinciosul se poate ţine la distanţă de ele cu ajutorul armelor duhovniceșți ale Bisericii (duhovnici cu experiență, molitfe, rugăciuni de dezlegare, lucruri sfințite etc).
Când omul nu-i slujește lui Dumnezeu, diavolul are șanse mai mari să îi tulbure viața. Însă indiferent de cât de înșelat sau de căzut ar ajunge omul, Dumnezeu îl așteaptă oricând, ca pe fiul cel risipitor.
Părintele Ilarion Argatu spune că mulți nu se pot căsători deoarece sunt înrobiţi de patima desfrânării. Păcatele trupeșți săvârșite în afară căsătoriei îi așază pe cei care le-au făcut sub influență diavolului, care urăște Căsătoria și familia. Mai apoi, chiar dacă își doresc să se căsătorească, ei întâmpină mari greutăți, pentru că Dumnezeu dorește ca aceștia să intre în căsătorie curățiți prin pocăință.
„Legarea cununiilor” prin blestemul părinților
Blestemul este o invocare a lui Dumnezeu pentru a face dreptate în cazul unei nedreptăți și a-l pedepsi pe cel vinovat. Cele mai puternice blesteme sunt cele rostite de părinți, de preoți și de arhierei.
Când un om nedreptățit strigă după dreptate, blestemând, el poate fi auzit de Dumnezeu. În rostirea unui blestem intervine adesea egoismul, care cere răzbunare, răutatea, care nu acceptă iertarea, sau interesul personal, care întunecă adevărată judecată a lucrurilor. Astfel, nu orice blestem se îndeplinește, mai ales atunci când el este rostit din răutate.
Când sunt rostite, blestemele se prind mai ales asupra celor păcătoși, care aduc suferință și greutate celor de lângă ei, părinților, rudelor sau străinilor. Blestemele nu se dezleagă decât prin Spovedanie, iertare și rugăciunile de dezlegare de blestem, pe care le citește preotul.
„Legarea cununiilor” prin farmece
Despre „legarea cununiilor„, părintele Ilarion Argatu spune: „Legarea cununiei o fac vrăjitorii, fermecatorii și oamenii cei răi. Unii din invidie, alții din răzbunare, iar alții fără motiv, doar din plăcerea de a face rău, aleargă la lucrul cel necurat și mănâncă viață cea bună a tinerilor„.
Dacă un om se confruntă cu întârzierea unei căsătorii dorite, acesta este dator să mediteze profund la toate cauzele posibile, iar mai apoi să meargă la duhovnic. Diavolul nu se alungă niciodată de unul singur.
Părintele Ilarion Argatu spune că cei ce ascultă de preot atunci când îi cer ajutorul în privinţa căsătoriei dobândesc mai mult decât ajutorul cerut, dar şi mântuire.
„Cei ce aleargă la preot pentru dezlegarea de cununie și ascultă de preot, dobândesc nu numai dezlegarea de cununie și soarta cea bună în viață, ci și plata mucenicului și mântuire. Cei ce aleargă la vrăjitori pentru a se dezlega de vrăji, aceștia se leagă și mai tare, chiar dacă li se pare că au reușit, s-au dezlegat și au rezolvat problema pe care o aveau. Întotdeauna când alergi la vrăjitori pentru a scapă de boală care ți-a venit prin vrăji, pentru a scapă de descântece, ori pentru a te dezlega de farmece și descântece, îți pierzi sufletul. Diavolul nu te ajută niciodată fără să aibă ceva de câștigat„, explică duhovnicul.
Părintele Argatu explică pas cu pas cum se face dezlegarea cununiilor.
„Primul lucru pe care trebuie să-l facă oricine, indiferent de gravitatea situației, este post o săptămâna, după care spovedanie generală, adică mărturisirea tuturor păcatelor, de la vârstă de șapte ani, Sfânta Împărtășanie și Taină Sfântului Maslu. Prin aceste Sfinte Taine te întărești cu harul lui Dumnezeu, har curățitor și întăritor„, explică părintele Argatu.
Părintele recomandă, de asemenea, ca cel care caută dezlegare să guste zilnic Aghiasmă, untdelemn sfințit în Taina Sfântului Maslu, după ce face însă patruzeci de metanii.