Mama băiatului care a primit transplantul renal a trăit un amalgam de emoții. Prezentă și ea la declarațiile de presă, ea a mărturisit că cel mai greu i-a fost să se obișnuiască cu gândul că un bebeluș trebuie să moară, ca băiatul ei să fie salvat.: „Pur și simplu plâng”.
Medicul Corneliu Moroșanu a vorbit și despre provocările care au survenit în cazul unui astfel de transplant. Operația a durat aproape 5 ore, iar de la donator s-au recoltat cu grijă ambii rinichi.
„Donatorul de ieri a fost cel mai mic donator de la care s-a recoltat până acum în România. Din motivul acesta trebuie să fim recunoscători familiei care, trecând printr-o tragedie a avut puterea să accepte să doneze organele. Fiind un donator foarte mic, a presupus un efort tehnic mai mare, tehnic şi cardiovascular. Bineînţeles, să nu uităm că şi recoltarea organului este foarte dificilă de la asemenea donator.
Să nu uităm să mulţumim în mod deosebit colegilor de la Cluj care ne-au ajutat foarte mult cu recoltarea acestui rinichi, iar în acest fel nu a trebuit să mai mergem până la Cluj. Tehnic a decurs normal, nu au fost probleme, doar că e o complexitate mai mare, o delicateţe de recoltare mai mare pentru că structurile sunt foarte mici şi presupun o dificultate mai mare decât la un adult”, explica medicul.
„Noi am transplantat ambii rinichi în bloc de la copil, cu aorta, tot ansamblul. Există posibilitatea ca aceşti doi rinichi să îi asigure o funcţie. Noi sperăm că aceşti doi rinichi să mai crească pentru că există această posibilitate. Intervenţia a durat aproximativ, din punct de vedere chirurgical, 5 ore. A presupus şi o pregătire la primitor, pentru că avea un rinichi foarte mare şi a trebuit scos şi s-a făcut loc pentru cei doi. Un rinichi cu probleme, cu risc de infecţii. Este un pic mai altfel decât transplanturile obişnuite. Particularitatea a fost că ambii rinichi au fost transplantaţi pentru a putea susţine funcţia renală”, a mai explicat medicul ieșean.
Mama băiatului care a primit transplantul renal a trăit un amalgam de emoții. Prezentă și ea la declarațiile de presă, ea a mărturisit că cel mai greu i-a fost să se obișnuiască cu gândul că un bebeluș trebuie să moară, ca băiatul ei să fie salvat.
„Copilul este bine. De la 7 ani l-am depistat, după care, după 5 luni a intrat în dializa, iar după 1 an şi jumătate a intrat în hemodializa şi de atunci facem naveta Bacău Iaşi. Pur şi simplu m-am dus să fac analize în clasa 1 şi atunci am depistat boala. Au fost găsite chisturi. L-am înscris vineri la liceu.
În zilele de marţi şi joi nu mergea la şcoală şi recupera. A dat şi examenul de capacitate, a ţinut pasul cu ceilalţi cât s-a putut. Nu pot să vă spun cum mă simt în aceste momente, mai ales că organele au venit de la un bebeluş. Eram conştientă mereu că pentru sănătatea copilului meu, cineva trebuie să moară şi cu atât mai puţin un bebeluş.
Eram şi bucuroasă pentru copilul meu, dar în acelaşi timp eram necăjită pntru că cineva plânge după un bebeluş. Le mulţumesc din suflet şi nu am cuvinte. Din suflet le mulţumesc pentru decizia pe care aceştia au luat-o. Sper că Dumnezeu să-i ocrotească.
La fel ca băiatul meu mai sunt mulţi copii care suferă şi poate vor avea şi ei o şansă, să aibă o viaţă normală să scape de naveta, înţepături. Nu este uşor să fii înţepat să nu ai voie să mănânci o felie de pepene, să nu ai voie să bei apă cât vrei.
El visa să se facă fotbalist, a fost o perioadă în care nu mergea, îl lăsaseră picioarele. Acum merge şi merge foarte bine, pe bicicletă. El voia să fie sănătos ca ceilalţi copii, să nu mai piardă lecţii, să meargă la şcoală. El mereu se întreba de ce nu a fost un copil normal. Acum are această şansă datorită unor părinţi pe care eu nu îi cunosc. Mulţumesc şi domnului doctor. Dumnezeu să-i răsplătească. Speranţa mea a fost mereu, chiar şi după 7 ani. Speram să sune telefonul, şi a sunat”, a declarat mama copilului, potrivit bzi.ro.