„Sentimentul meu, după aproape două luni de „stare de urgentă”, este acela că vegetez. Ritmul lucrurilor este tot mai redus, interesul pentru ce se intamplă in lume a scăzut. Privesc tot mai rar dezbaterile la televiziuni si imi aduc aminte de cartea lui Orwell – „1984″ – si de discursurile la megafon ale lui Big Brother. Uneori si de teoriile lui Malthus si mă intreb dacă nu cumva vor fi fiind unii nebuni prin lume care să se „joace” cu ele.
Mi se par penibile opiniile si discutiile interminabile despre cum va fi „relaxarea” după 15 mai, in conditiile in care noi nu putem anticipa, de pe o zi pe alta, evolutia epidemiei. Sigur, la un anumit moment, vor trebui tinute alegeri si ele trebuie „pregătite”. Ne intoarcem, „pas cu pas”, la „Romania normală”, tara in care „tătarii rosii” au pustiit hambarele guvernamentale inante de guvernele Orban si ,in general, la formula tapului ispăsitor din interior – Parlamentul, condus de pesedisti.
Poate insă că Parlamentul ar trebui criticat nu atat pentru ce face cat pentru cat doarme. Si mă refer la adoptarea tacită, la Cameră, a proiectului de lege vizand autonomia Tinutului secuiesc, probabil pentru a sărbători centenarul Trianonului.
Ieri, am tinut o prelegere pentru studenti prin intermediul aplicatiei Zoom. Am vorbit despre Curtea Penală Internatională, despre jurisdictii penale internationale ad hoc si despre diferitele forme de sanctiuni internationale. A fost un prilej si pentru mine de a revedea felul in care a evoluat pozitia americană, după afirmatiile extrem de critice la adresa CPI, din 2018, ale consilierului pentru securitate natională al presedintelui Trump.
In restul timpului, imi fac de lucru prin grădină, „asteptandu-l pe Godot”, scrie Adrian Năstase pe blogul său.