„Nu ştiu dacă aţi citit, pe site-ul ZiuaNews, interviul acordat de Irina Jianu, în 31 ianuarie, în care explică, printre altele, de ce a renunţat la contestaţia în anulare în dosarul „Trofeul Calităţii”. La finalul interviului ea subliniază de ce nu a existat vreun prejudiciu pentru ISC:
„Aici este vorba de un prejudiciu adus statului, prejudiciu care nu există. Și mă apucă nervii, eu am găsit inspectoratul ăla la pământ, nu aveau bani de salarii, împrumutau dintr-un inspectorat în altul, era o harababură. Nimeni de acolo nu stă în închisoare. Am transformat inpectoratul în instituție, au avut bani, au avut și salarii, când am plecat eu am lăsat 270 de miliarde în conturi. Aveam bani în inspectorat să organizez trofeul, aveam bani, dar de ce să cheltui? Mai ales că eu nu aveam voie să încasez. Eu sunt în închisoare că nu am vrut să cheltuiesc! Eu aveam voie să organizez și să cheltuiesc bani, dar nu să încasez! Prejudiciul în documentele contabile este zero, dar spune Ionuț Matei că prejudiciul nu e ce am cheltuit, ci ce nu am încasat! Eu nu puteam să încasez!”
Vreau să mai precizez ceva, în legătură cu atitudinea ISC în ceea ce priveşte prejudiciul şi constituirea sa ca „parte civilă”. Iniţial, „stimulaţi” de procurorii DNA, cei din conducerea ISC au anunţat că intenţionează să se constituie „parte civilă”. Când au văzut, ulterior, în 2009, că nu există prejudiciu în documente contabile, au revenit asupra acestei poziţii. Când a început procesul, au anunţat că se constituie „parte civilă”. Adrian Grăjdan „a recuperat” documentele din 2009 şi, pe baza lor, a comunicat că nu există temeiuri ca ISC să fie „parte civilă”. A urmat scandalul cunoscut şi ISC s-a constituit, din nou, „parte civilă”.
Pentru cei care nu cunosc aspectele juridice, subliniez însă că faptul constituirii sau nu a ISC, ca parte civilă, nu avea nici un efect în ceea ce priveşte sumele considerate de instanţă ca prejudiciu. Dacă ISC se constituia parte civilă (şi s-a constituit), sumele recuperate mergeau la bugetul ISC. Dacă nu se constituia parte civilă, în condiţiile aceleiaşi sentinţe judecătoreşti, sumele se „confiscau” şi mergeau direct la bugetul statului. Deci, practic, cu sau fără Grăjdan, cu sau fără „parte civilă”, efectul – în baza legii şi a sentinţei era acelaşi: plata către bugetul ISC sau către bugetul statului a unor sume nedatorate”, a scris duminică Adrian Năstase pe blogul său personal.
Judecătoria Sector 1 a înregistrat pe 30 ianuarie o cerere a Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru încuviinţarea executării silite a lui Adrian Năstase pentru prejudiciul din dosarul Trofeul Calităţii, cerere ce a fost admisă.