Aeroportul din Bhutan se află în inima Munților Himalaya și este înconjurat de vârfuri care ating altitudini impresionante de până la 5.500 de metri. Un număr foarte mic de piloți, aproximativ 50 la nivel global, au dreptul și calificările necesare pentru a efectua aterizări și decolări de pe acest aeroport.
Unul dintre factorii care contribuie la pericolul la care toți piloții sunt supuși este reprezentat de lungimea redusă a pistei, care măsoară doar 2.250 de metri. În comparație cu alte aeroporturi internaționale, această pistă este mai scurtă și din cauza reliefului abrupt și a condițiilor meteorologice schimbătoare. Piloții pot vizualiza pista de aterizare abia în ultimii momente înainte de a atinge solul. De asemenea, altitudinea ridicată la care se află aeroportul face ca aerul să fie mai subțire, ceea ce complică suplimentar manevrele aeronavei. Aeronava trebuie să zboare la o viteză mai mare față de sol.
Aterizarea pe Aeroportul Paro este considerată o adevărată provocare pentru piloți. Manevrele necesare pentru a aduce avionul în siguranță pe sol necesită o precizie extremă, o experiență vastă și o capacitate de concentrare extraordinară.
Chimi Dorji, unul dintre puținii piloți autorizați să zboare în această zonă, a declarat într-un interviu că, deși manevrele sunt dificile, acestea nu sunt neapărat periculoase pentru un pilot experimentat. Cu toate acestea, orice eroare minoră poate avea consecințe grave, ceea ce înseamnă un nivel ridicat de risc.
„Este o provocare pentru abilitățile unui pilot, dar nu este periculos, pentru că dacă ar fi periculos, nu ar zbura. În Paro trebuie neapărat să ai aptitudinile și cunoștințele locale de competență în domeniu. Îi spunem formare de competență zonală, formare zonală sau formare de rută de la zborul de oriunde în Paro”, a spus pilotul, într-un interviu pentru CNN.