Dar oricât de mulți bani ar fi făcut peste hotare, balanța a înclinat către dorul de casă. A lăsat totul și s-a întors în România, unde s-a văzut nevoiat să o ia de la zero. Soţia şi fiul lui au rămas, deocamdată, în Austria, căci Eusebiu s-a temut de faptul că nu se va descurca în România și că nu vor putea supraviețui aici.
„Greu cu munca în Italia. DJ de radio am fost, la Asociaţia Română Flacăra din Torino am fost director de comunicare, am fost de toate, doar ca electrician nu am găsit de lucru. În 2006, mi-am luat o maşină din Germania şi aşa am cunoscut un tip care avea firmă de instalaţii electrice, dar n-avea decât doi angajaţi pe atunci […]
Nu-i rău de trăit, nu-i rău, dar tu, venind din afară, ca străin, oricum eşti privit de sus. Asta-i povestea tuturor românilor, nu-i numai povestea mea. Bine, eu am fost, să zicem, un caz fericit, că am făcut doar electricitate şi acolo, în şantierele din Germania, nu a fost cazul să fiu umilit sau să lucrez din greu. Aveam program fix, salariul – salariu, totul ca la carte. Asigurări, carduri, totul tot, cum fac nemţii. Pot spune că am fost băiat norocos la faza asta. Am pornit-o aşa, întâi prin mijlocul Germaniei, am ajuns prin la Karlsruhe şi tot aşa, până la Munich, apoi m-am dus în Austria. Am stat doi ani şi acolo, mi-am cumpărat o casă […]
Dorul de casă te omoară. Dorul de mâncarea de acasă, dorul de familie, de prieteni. Stai cât stai acolo, dar “te duci cu capul”, devii ca ei. Ei sunt ca roboţii şi am devenit şi noi roboţi pe lângă ei. Casă – serviciu, casă – serviciu, serviciu-casă. Duminica mă mai salvam, pe la biserică, mă mai duceam să mă mai întâlnesc cu români. Şi asta-ţi e viaţa în străinătate”, spune românul pentru Ziarul de Iași.
Odată ajuns în România, Eusebiu și-a făcut o echipă de oameni care să se ocupe de instalațiile electrice. A fost, însă, peste măsură de dezamăgit de ei.
„Mi-am imaginat că o să vin în România şi o să fac o echipă aşa de, vreo zece oameni, cinci şi încă cinci, că o să am două echipe pentru lucrări pe instalaţii electrice. Eventual şi pe fotovoltaice. Însă, am constatat că nu se lucrează. Stai tot timpul cu gura pe ei, dar când nu eşti acolo, fac ce vor: “A plecat fraierul? Bun, hai să ne vedem de TikTok, de ţigări, de toate astea”, mărturisește el.
Așa că ieșeanul s-a reorientat către alt business: instalarea de panouri fotovoltaice. Programul Casa Verde a fost pentru el o oportunitate de a-și dezvolta afacerea și de a promova energia verde în România.
„Eu mi-am achiziţionat o bucată de teren de 2000 de metri la Hlincea şi vreau să-mi pun panouri, sa fiu independent energetic. Şi am văzut că tot mai mulţi ieşeni încep să conştientizeze că e bine să-şi obţină independenţa asta energetică. Am montat şi la Antibiotice aici, în Iaşi, pe halele de acolo. În două luni am pus panouri, cât n-am pus tot anul. În afară de lucrarea de la Antibiotice am mai avut firme private dar şi clienţi persoane fizice care ne-au contactat”, a mai explicat ieșeanul pentru sursa citată.