Afaceriștii și economiștii români au început ofensiva. Cum reușesc multinaționalele să NU plătească impozite și de ce „Ordonanța Austerității” NU va avea succes | EXCLUSIV

În timp ce Guvernul PSD + PNL se pregătește să anunțe varianta finală a „Ordonanței Austerității”, economiștii și antreprenorii români au început să devină vocali. Mulți dintre aceștia sunt de părere că executivul este cel mai mare adversar al afacerilor locale și asta nu de ieri. Astfel, discuțiile privind noua rundă de majorare a taxelor și a impozitelor a umplut paharul, în condițiile în care companiile multinaționale, originare din state precum Franța, Germania, SUA, Austria, Olanda și altele, care-și desfășoară activitatea în țara noastră și care de cele mai multe ori dețin monopolul în domeniile în care activează, beneficiază de o mulțime de facilități fiscale.

Radu Nechita, conferențiar universitar doctor în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a explicat într-un interviu oferit pentru RomâniaTV.net haosul inechităților fiscale din țara noastră.

 

Radu Nechita: „Sper că nu există în zonele de decizie nimeni atât de naiv să creadă că mărind ratele de impozitare se va colecta neapărat mai mult”

 

Potrivit unei analize realizate de Afaceri.news (vezi AICI și AICI), „companiile-mamut” de pe teritoriul României, cu capital străin, raportează an de an ZERO profit, deci și la bugetul țării noastre ajung ZERO lei. Astfel, toți banii pe care-i livrează clienții români în conturile acestor firme, merg către alte destinații, iar apoi, Guvernul se plânge că „nu există bani la buget”. Lista marilor companii ce raportează ZERO profit în țara noastră e uriașă.

Totuși, cum e posibil acest lucru?

„Nu este neapărat nevoie de ‘artificii’ pentru a avea pierderi la cifră de afaceri mare: este suficient ca firma să aibă cheltuieli mai mari decât încasările. Mai mult de atât, este posibil ca o firmă să înregistreze un profit din activitatea din anul în curs, dar mai mic decât pierderile înregistrate în anii trecuți și care sunt reportate, adică deduse din profitul din anul curent. Răspunsul la această întrebare este greu de dat fără o analiză detaliată a situațiilor financiare ale fiecărei companii, în special pe partea de cheltuieli, deoarece încasările sunt mai greu de ascuns pentru o firmă foarte mare, mai ales dacă lucrează cu mii de clienți persoane fizice.

Autoritățile fiscale analizează cu atenție transferurile dintre filială, firma din România și firma mamă, cum ar fi rambursările de împrumuturi, prețurile pentru diverse bunuri, servicii, mărfuri achiziționate etc.

Într-adevăr, firma-mamă poate mări artificial cheltuielile firmei deținute în România, diminuând astfel profitul raportat la noi. Dar astfel, se mărește profitul raportat în țara de origine. Apare însă întrebarea de ce ar prefera firmele multinaționale să plătească rate de impozitare mai mari decât cele de la noi sau de ce nu reinvestesc profitul în țara noastră în loc să-l repatrieze. Iar răspunsul ține de calitatea incertitudinile din legislația românească, de povara administrativă adică de calitatea mai redusă a mediului de afaceri românesc”, a comentat profesorul universitar.

Mediul de afaceri din România trebuie să facă lobby pentru un cadru legislativ foarte clar, care să nu mai lovească atât de sever capitalul autohton, disproporționat în raport cu alte entități, a avertizat economistul.

„Dreptatea este incompatibilă cu privilegiile și cu abuzurile. Modificările frecvente ale legislației în general și ale fiscalității în special perpetuează nedreptatea și permit apariția de noi nedreptăți.

Cerința principală ar trebuie să fie legi simple, clare și aplicate uniform, în mod predictibil. Suntem departe de asta. Articolul 4 din Codul fiscal începe bine cu primele două alineate, dar următoarele două le anulează pe primele. În loc să fie clar că orice modificare se face prin lege și intră în vigoare peste minim șase luni, articolul precizează că autoritățile pot face orice, oricând”, a mai precizat economistul de la „Babeș-Bolyai”.

Și antreprenorii locali, și consumatorii ar avea mult mai mult de câștigat dacă Guvernul ar aborda un cadru legislativ echilibrat.

„Guvernul trebuie să facă mediul de afaceri și fiscalitatea din România cu mult mai atractive decât cele din alte țări din Europa. Asta înseamnă nu doar rate reduse de impozitare ci și stabilitate, o povară administrativă redusă, o justiție corectă etc.

Asta ar stimula atât firmele existente, românești sau cu capital străin, ci și înființarea de noi firme, atragerea de alte firme din străinătate, toate investind și reinvestind la noi. Rezultatul ar fi o concurență mai mare în avantajul consumatorilor, o productivitate mai mare, deci profituri și salarii mai mari și în ultimă instanță, chiar și sume mai mari colectate la bugetul de stat.

Un prim pas pe care-l pot face autoritățile ar fi să reducă incontinența legislativă. Este simplu, nu cere bani sau efort, decât eventual de gândire.

Reducerea cheltuielilor publice este un șantier mai amplu, dar care trebuia început chiar mai demult. Iar aici este vorba despre reducerea cheltuielilor publice la modul absolut, adică mai puține miliarde cheltuite anul acesta față de anul trecut, nu față de cât au planificat, nu procente din PIB”, a mai punctat Radu Nechita.

În opinia profesorului universitar, „Ordonanța Austerității”, care ar urma să pună și mai multă presiune pe capitalul autohton, nu va avea efectul scontat de Guvern, avertizează Radu Nechita.

„Sper că nu există în zonele de decizie nimeni atât de naiv să creadă că mărind ratele de impozitare se va colecta neapărat mai mult, că hăituind firmele existente, dintre care unele poate că-și ‘ascund’ profitul se va colecta mai mult la buget sau că vor veni sau se vor înființa altele”, a conchis economistul.

 

Iancu Guda: „Să nu mai plătim taxe și impozite!”

Între timp, afaceriștii români au început să protesteze în social media. Economistul și antreprenorul Iancu Guda a atras atenția și cu privire la companiile care au datorii de miliarde de lei la ANAF, societăți la care statul este acționar, dar care sunt lăsate în voie.

Iată o scurtă listă:

De la marile companii restante, statul român ar putea recupera de zece ori mai mult decât ar face-o prin „sancționarea” micilor întreprinzători, susține Guda.

„Strigător la cer! Tocmai ce am analizat sumele pe care ANAF le are de recuperat de la companii, sold la 30 iunie 2023: cca. 70 mld lei

Dintre acestea, TOP 1.000 companii datornice au restanțe de 58,8 mld lei. Din 58,8 mld lei datorii neplătite la ANAF de top 1.000 companii, 18,7 mld lei provin de la 103 firme unde statul este acționar.

Dacă ne referim la top 10 restanțieri, dintre aceștia 6 sunt companii de stat care datorează în total 12,77 mld lei (cele marcate cu galben în tabelul atașat).

ÎNTREBARE. DE CE ÎMPOVĂREAZĂ GUVERNUL MICROÎNTREPRINDERILE (200.000 COMPANII AFECTATE CU 700.000 ANGAJAȚI) ȘI PFA-URILE (300.000 PERSOANE) PENTRU A ÎNCASA SUPLIMENTAR DOAR 6 MLD LEI PRIN TAXE SUPLIMENTARE DE LA BUNI PLATNICI, CÂND EXISTĂ 70 MLD. LEI NECOLECTAȚI DATORII RESTANTE LA ANAF, DIN CARE TOP 1.000 COMPANII AU 58 MLD LEI ???

Se poate face un efort concentrat împotriva celor 1.000 de companii pentru accelerarea procesului de executare, deoarece statul are prioritate la masa credală, aceste companii având active de 65 mld lei.

DE ce statul NU face asta? De ce nu își face statul treaba cu recuperarea restanțelor fiscale? De ce nu execută, deși are prioritate la masa credală?

De ce nu se îmbunătățeste legea insolvenței pentru a eficientiza și urgenta recuperarea datoriilor?

De ce nu vinde statul o parte din aceste creanțe, cu procedura de licitație transparentă, și recuperează rapid banii?

Mulți nu ar mai deschide procedura de insolvență de frică că vor pierde firma.

De ce să plătească 1 milion de suflete (buni platnici) micro și PFA împovărate fiscal… Când statul nu își face treaba să recupereze de zece ori mai mult doar de la 1.000 de restanțieri???”, a avertizat Iancu Guda, pe pagina sa de Facebook.

În ultimii cinci ani de zile, cheltuielile cu angajații de la stat a crescut de cinci ori, iar taxarea microîntreprinderilor ar urma să crească cu 300%, iar la PFA-uri cu 200%. Totul, în contextul în care doar prețurile la produsele alimentare au crescut cu 60% în ultimii doi ani de zile.

„Vouă vă convine cum este cheltuit banul public? Haiteți să boicotăm și noi ‘spontan’, să nu mai plătim taxe și impozite! Blocăm tot. Noi știm că nu funcționează așa, ‘ne sinucidem’. Dar ei au impresia că ne pot șantaja. Toleranță ZERO!”, a mai punctat economistul.

 

Cristian Onețiu: „Uită-te la declarațiile pe care le au anumite corporații și beneficiile pe care le semnează statul român cu ei!”

De asemenea, și afaceristul Cristian Onețiu a avut un mesaj tranșant, pe fondul discriminării companiilor românești.

„De câte ori nu ne-am pus întrebarea: cât ne plac de fapt multinaționalele?

Pentru mine, sentimentul este dublu. România, din păcate, nu a reușit să formeze o bază antreprenorială solidă care să domine pe plan local.

Am petrecut 4 ani într-un mediu corporatist și uneori simțeam că trebuie să urmez ordinele cuiva de deasupra mea, chiar dacă nu simțeam că acea persoană are neapărat competențele necesare.

Cel mai dureros este să vezi cum multe oportunități sunt pierdute pentru antreprenorii locali, care ar putea dezvolta afaceri puternice aici, dar în loc de asta, ajung să lucreze pentru alții”, a notat Cristian Onețiu pe pagina sa de Facebook.

De curând, fostul jurat de la „Imperiul Leilor” a acuzat Guvernul că favorizează concurența neloială:

„Apropo de concurența neloială, așa cum și corporația care vine și nu plătește taxe își permite să plătească cu 50% mai mult un angajat și noi, ca și antreprenori locali, nu mai putem să-i angajăm, pentru că noi trebuie să plătim taxe pentru ei.

Uită-te la declarațiile pe care le au anumite corporații și beneficiile pe care le semnează statul cu ei! – ‘Vino doar aici, că eu îți dau beneficiile astea! Beneficiile respective ți le dau și au un avantaj competitiv în piața forței de muncă’.

Deci tu dacă nu-mi plătești mie ca stat anumite taxe, dar cel care e aici local trebuie să mi le plătească, e clar că tu ai bugetul ăla pentru a a plăti mai bine oamenii, furnizorii and ‘so on’ și atunci, cu cine vrea să lucreze angajatul, cu mine sau cu tin? Cu tine!”.

_

Andi Miron