„În total 328 de localităţi (comune) nu au niciun medic de familie. Necesarul calculat în funcţie de populaţia din aceste localităţi este de 376 de medici de familie. Populaţia totală a acestor comune este de 559.611 locuitori – adică 2,52% din populaţia României. Dintre acestea, 282 de localităţi au peste 900 de locuitori, niciun medic de familie şi un necesar de 330 de medici de familie”, potrivit unei Hărţi a accesului cetăţenilor români la serviciile de asistenţă medicală primară oferite de cabinetele de medicina familiei, realizată de doctorul Cătălin Petrencic de la Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie.
1.414 de localităţi (comune şi oraşe) au un deficit total de 2.187 de medici de familie. Deşi 28 de localităţi au peste 3.000 de locuitori, acestea nu au cei 64 de medici de familie necesari. Dintre cele 76 de localităţi care au sub 900 de locuitori, doar 30 au medic de familie.
„1.069 de localităţi au deficit de un medic de familie. 231 de localităţi au deficit de câte doi medici de familie, deficitul total aferent acestor localităţi fiind de 462 de medici de familie. 49 de localităţi au un deficit de câte trei medici de familie şi deficit total de 147 de medici de familie. Şapte localităţi au un deficit de 11, 12, 13, 14 sau 15 medici de familie, fiind în total necesari încă 87 de medici de familie”, arată documentul citat.
„Doar 1.496 de localităţi din România (47%) nu au deficit de medici de familie. În România există 3.181 de localităţi – comune, oraşe, municipii. Un total de 2.490 de medici de familie asigură în aceste localităţi accesul la servicii de asistenţă medicală primară pentru o populaţie de 4.620.506 de locuitori”, se arată în analiză.
Potrivit acesteia, 271 de localităţi au un excedent total de 575 de medici de familie. Aceste localităţi sunt atât oraşe, cât şi comune, cel mai mare excedent fiind în municipiul Bucureşti – 100 de medici de familie.
„România nu este singura ţară europeană care se confruntă cu lipsa medicilor de familie. Alte ţări europene au acţionat însă şi continuă să acţioneze pentru a remedia această situaţie. O serie de recomandări ale Comisiei Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, precum şi rapoarte rezultate în urma asistenţei tehnice furnizate de Banca Mondială şi OMS sunt disponibile Guvernului României pentru a face intervenţiile necesare imediat. Strategia pentru medicina de familie şi planul pentru resurse umane, dezvoltate în anul 2012, respectiv 2016, nu au fost transpuse niciodată în acţiuni concrete pentru remedierea situaţiei”, se arată în recomandările din documentul citat.
În ceea ce priveşte sursa datelor din analiză, se precizează că Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie a solicitat CNAS în octombrie 2019 numărul de medici de familie cu listă proprie, pe localităţi şi necesarul de medici de familie, pe localităţi, la 1 august 2019, în baza legii accesului la informaţii de interes public.
CNAS a răspuns printr-o adresă din 17 decembrie 2019, precizând că datele sunt cele comunicate de Casele de asigurări de sănătate. Datele furnizate de CNAS au inclus medicii de familie cu listă proprie din fiecare localitate (comună, oraş, municipiu), însă au cuprins şi cabinetele din sate şi punctele de lucru. Pentru realizarea hărţilor a fost folosit numărul de medici de familie cu liste proprii pe localităţi furnizat de CNAS, dar nu şi necesarul transmis de CNAS.
Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti a răspuns printr-o adresă din 11 februarie. Datele furnizate de Casa OPSNAJ sunt agregate pe judeţe, nefiind dat numărul de medici de familie pe fiecare localitate.
Pentru realizarea hărţilor a fost folosit numărul de medici de familie cu liste proprii pe judeţe furnizat de Casa OPSNAJ, fiind adăugat la numărul medicilor de familie din reşedinţa de judeţ furnizat de CNAS.
Datele privind populaţia pe localităţi au fost preluate de la INS, luând ca date de referinţă august 2019. Necesarul de medici de familie cu liste proprii a fost calculat pe baza datelor INS şi a unei metodologii.