Dincolo de problema legală, consumul de droguri determină, în primul rând, probleme majore de sănătate, cu repercusiuni asupra întregii societăţi, generând: sărăcie, hoţie, prostituţie, şantaj, corupţie, crimă, terorism. Se estimează că valoarea cheltuielilor la nivelul statului, privind situaţia drogurilor, l-ar putea costa pe cetăţeanul de rând al UE aproximativ 60 euro per an. La fel de îngrijorătoare este şi dependenţa de alcool, efectele fiind, de asemenea, dezastruoase.
Specialiştii atrag atenţia că, dependenţa de droguri şi alcool în rândul adolescenţilor şi tinerilor este un fapt care ridică din ce în ce mai multe probleme părinţilor, profesorilor şi societăţii. Se poate ajunge la variante extreme, în care întreaga personalitate a unui adolescent să se organizeze în jurul consumului de stupefiante. Toate anchetele desfăşurate au o concluzie comună: precocitatea debutului reprezintă unul dintre factorii de risc semnificativi în predicţia unui consum abuziv sau a dependenţei. La 10 ani de la debutul consumului de alcool, printre cei care au început să bea regulat la 11-12 ani, 13,5% prezintă un consum abuziv şi 15,9% prezintă un criteriu de dependenţă.
Datele statistice arată îngrijorător pentru România: vârsta medie de iniţiere (primul contact) este de 13 ani pentru alcool, 14 ani pentru tutun şi 15 ani pentru haşiş. Aşa zisul consum „regulat” (cel puţin de 10 ori sau aproape în fiecare zi pentru tutun şi aproape în fiecare săptămână pentru alcool şi haşiş) survine în medie în 12 până la 18 luni de la iniţiere. În ceea ce priveşte cumulul, consumul mai multor produse atinge 50% din tineri, începând de la 17 ani.
Consumurile cumulate cele mai frecvente, în ordine descrescătoare, sunt: tutun – alcool, tutun – haşiş, tutun – alcool – haşiş. La 17 ani, 76% din fete şi 75% din băieţi au experimentat cel puţin două din aceste produse. Între 15 şi 18 ani, proporţia de adolescenţi cu un consum regulat de mai multe produse ajunge la 27%.
„Trebuie punctată diferenţierea între: utilizare (consum moderat, de plăcere, la evenimente sociale, asupra căruia adolescentul păstrează controlul) / utilizarea cu risc (consumul, fără să fie un consum abuziv, dar existând acest potenţial) / abuzul si dependenţa. Consumul regulat al unui drog se asociază cu tulburări de comportament, acuze somatice şi tulburări de dispoziţie. În consecinţă, din perspectivă socială, prevenţia trebuie să impiedice în mod esenţial cronicizarea consumului„, a declarat doctorul Simona Trifu, cadru universitar al UMF Carol Davila din Bucureşti.
Unul dintre elementele din ultimii ani în aria toxicomaniei, rezidă în extinderea fenomenului în categoria de vârstă 15-25 de ani. Printre motivaţiile ce stau la originea consumului sunt: curiozitatea (60,8%), căutarea evadării (32,2%), nevoia de creşterii a încrederii în sine (19,1%), presiunea grupului (17,2%), nevoia de siguranţă (14,2%), cunoaşterea de sine (10,5%), sfidarea societăţii (10,3%).
„Factorii socio – culturali sunt importanți, alături de cei individuali, precum și de cei legați de substanțele consumate. Dependența duce la dezinserție socială și la riscul de sero-pozitivitate (48,2% din heroinomani nu au nicio activitate). Frecvența tulburărilor mintale atinge 35% dintre utilizatori și crește în paralel cu vechimea consumului. Problemele somatice legate de utilizarea drogurilor sunt considerabile, ajungând ca până la 50% dintre subiecți să prezinte risc pentru abcese, septicemie, hepatită virală, supradoză, seropozitivitate și HIV / SIDA„, a mai adăugat doctorul Simona Trifu.
Specialistul atrage atenţia că, adolescenţii care au reale probleme în aria consumului de astfel de substanţe sunt rejectaţi inclusiv de grupul de apartenenţă, nu doar de adulţii şi cadrele didactice cu care interacţionează. „Este impresionantă, dar şi revoltătoare negarea unora dintre părinţii ce au copiii în această situaţie (familii indiferente, absente, incapabile să vadă sau, la cealaltă extremă, părinţi mai tot timpul plecaţi şi acaparaţi de activităţile lor profesionale)„, mai spune Simona Trifu.
Un alt aspect sesizat ca fiind în relaţie cu creşterea consumului de substanţe, este un nivel mai ridicat al agresivităţii. Solicitarea competitivităţii şi performanţei în societatea actuală se înrădăcinează într-o conduită agresivă. Copilăria nirvanică şi educaţia perfectă sunt un mit. Important este ca încercările sau experimentările din curiozitate a comportamentelor cu potenţial autodistructiv să nu se fixeze în conduite.
„În categoria de risc ar intra: adolescenţii incapabili să-şi exprime sentimentele, cei cu o vulnerabilitate depresivă, căutătorii de senzaţii, precum şi cei cu ataşamente nesigure. Este de reamintit faptul că depresia se manifestă la adolescenţă cu iritabilitate, irascibilitate şi sentimentul subiectiv că nimic nu este de ajuns sau ca nimic nu este pe placul celui în cauză„, spune specialistul.
Când vine vorba de abordarea terapeutică, specialiștii sunt confruntați (ca și în gestul suicidar) cu o presiune a urgenței, din ce în ce mai mare. În unele cazuri este vorba de măsuri somatice și psihiatrice imediate, care să prevină decompensarea în registrul fizic sau instalarea unei stări confuzionale sau a unei reacții psihotice acute. O cură de sevraj se pregătește și se negociază, desfășurarea într-un climat de urgență neaducând neapărat cele mai mari beneficii. În practică, vorbim de o internare de 10-15 zile, cu îndepartarea circuitelor obișnuite de viață și aprovizionare și indicația unui sevraj total, nu treptat. Psihoterapia este întotdeauna indicată, de multe ori fiind necesară implicarea familiei în cura de dezintoxicare.
„Sub coordonarea Agenţiei Naţionale Antidrog, realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia Naţională Antidrog aprobată prin H.G. 784 din 9.10.2013 se face printr-o diversificare a modalităţilor de cooperare inter-instituţională, prin conjugarea resurselor umane şi materiale, planificarea şi prioritizarea implementării activităţilor necesare pentru dezvoltarea sistemului naţional de asistenţă a consumatorilor de droguri„, a precizat Simona Trifu.