La ”Churchill Archive Center” din Cambridge, vizitatorii pot acum consulta 19 dosare pline cu documente strânse de Vasili Mitrohin, arhivist al serviciilor secrete ruse între 1972 şi 1984. Din aceste arhive ies la iveală numele a peste două sute de spioni cu cetăţenie britanică ce au lucrat pentru KGB, printre ei figurând cinci agenţi recrutaţi în anii 1930 la Universitatea din Cambridge şi care ocupau diferite posturi în serviciile britanice de informaţii interne (MI5) şi externe (MI6).
Documentele fac un portret al celor cinci membri din grupul ”Cambridge Five”. Unul dintre ei, Donald Duart Maclean, este descris în documente ca fiind ”mereu în stare de ebrietate” şi ”nu prea înzestrat pentru a păstra secretele’‘. Băut fiind, el le-ar fi dezvăluit prietenei sale şi fratelui său că lucrează pentru KGB.
Guy Burgess, şi el ”în mod constant sub influenţa alcoolului’‘, a scăpat pe jos dosare furate de la Ministerul de Externe în timp ce ieşea dintr-un bar.
Citeşte şi A murit Vartanian, legendă a spionajului sovietic. I-a salvat pe Stalin, Roosevelt şi Churchill
Dar arhivele oferă o imagine despre activitatea agenţilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi, apoi, în cursul Războiului Rece. Guy Burges a reuşit, de exemplu, să le transmită ruşilor nu mai puţin de 389 de documente secrete în primele şase luni ale anului 1945, precum şi alte 168 în decembrie 1949.
Arhivele lui Mitrohin relevă, printre altele, faptul că sovieticii amenajaseră ascunzători de arme uşoare pentru agenţii lor în jurul unor oraşe principale din ţări ale NATO, precum Roma, sau la Berna. ”Amploarea şi forţa acestei colecţii ne oferă o imagine inedită a activităţilor KGB despre cea mai mare parte a Războiului Rece”, explică profesorul Christopher Andrew, primul istoric care a lucrat la aceste arhive şi vechi prieten al lui Mitrohin, decedat în 2004 la vârsta de 81 de ani, scrie Agerpres.
Decepţionat de partidul comunist al Uniunii Sovietice, fostul angajat al KGB a profitat de accesul său nelimitat la arhive pentru a lua note şi a face copii, pe care le-a transmis apoi Ambasadei britanice în 1992.