ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014. Cum se FURĂ alegerile în România. Pedepse şi contravenţii

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014. Silviu Brucan spunea în 1990 că românilor le vor trebui 20 de ani să înveţe democraţia, afirmaţie pentru care a fost înjurat cu sete la vremea respectivă. Ulterior, când minţile românilor s-au mai răcorit, defunctul politolog a fost considerat de unii ca un optimist exaltat. Imediat după ce poporul s-a trezit că poate vota liber, partidele au decis că manifestarea esenţială a democraţiei, alegerile libere, trebuie temperată şi ferită de excese prin diverse metode de fraudare. Iar pentru învăţarea şi utilizarea lor nu a fost nevoie de 20 de ani.

Deşi PNL şi PNŢCD s-au revendicat încă din 1990 ca partide promotoare ale democraţiei în România interbelică, nu prea au menţionat că în perioada interbelică nu ezitau să folosească metode murdare de asigurare a succesului electoral. Introducerea votului universal în 1923 nu doar a mărit considerabil numărul electorilor, ci a oferit şi mai multe metode de manipulare a votului. Mai ales la sate, ţărăniştii şi liberalii organizau frecvent bande de bătăuşi care aveau ca scop să împiedice ajungerea la urne a celor despre care se ştia că votează cu adversarii.

Citeşte şi REZULTATE ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014. România TV va prezenta duminică EXIT-POLL-UL CSCI

Iar partidele nu duceau lipsă de potenţiali mercenari care vedeau în asta nu doar un mijloc de a câştiga un ban, ci şi un divertisment sătesc de bună calitate. Confruntările nu erau întotdeauna cinstite, întrucât jandarmii luau frevent partea celor aflaţi la putere, acesta fiind unul dintre motivele pentru care partidul de guvernământ câştiga alegerile de cele mai multe ori.

Alte articole

Descoperiri șocante în cazul fraudării votului din Republica Moldova. Un lider al grupării lui Ilan Șor a fost reținut de poliție

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014. Echipele de bătăuşi au reapărut pentru scurtă vreme în 1990, când militanţii electorali ai partidelor istorice erau fugăriţi în campania electorală, într-o perioadă în care o mare parte a electoratului susţinea democraţia şi pluripartidismul cu condiţia să votezi FSN-ul. Pe măsură ce alegătorul de rând s-a dumirit că cel cu alte preferinţe politice nu trebuie musai bătut, procedura de vot în sine a devenit mai civilizată, în schimb numărătoarea voturilor s-a transformat într-o bătălie în care partidele româneşti încercau să se fure cât mai mult unul pe celălalt, pe principiul enunţat cândva de un dictator latino-american: „Voi aţi câştigat alegerile, noi am câştigat numărătoarea”.

Iată câteva metode pe care partidele le-au utilizat din plin din 1990 încoace:

1) Suveica

Folosită pe scară largă. E nevoie de furtul unui singur buletin de vot, ştampilat pe căsuţa cu partidul sau candidatul agreate. Alegătorul care se lasă mituit primeşte buletinul în afara secţiei, îl introduce în urnă şi iese din secţie cu buletinul neştampilat pe care l-a primit în mod legal. Buletinul este dat unui alt alegător şi tot aşa. Astfel mituitorul are posibilitatea de a controla cum au votat cei pe care i-a mituit, iar metoda poate fi folosită la nesfârşit.

2) Fotografia cu telefonul mobil

Facilitată de progresul tehnic din ultimii ani. Alegătorul intră în cabină, pune ştampila pe candidatul care i-a fost indicat şi fotografiază buletinul înainte de a ieşi din cabină pentru a-l introduce în urnă. Folosirea telefonului mobil a fost interzisă expres prin lege, au fost şi câteva persoane pe care blitzul telefonului le-au dat de gol, dar rămâne greu de depistat deoarece alegătorul nu trebuie perturbat în timpul procesului de vot şi nimeni nu poate intra peste el câtă vreme este în cabină. În cazul celor care votează la mai multe secţii, fotografierea buletinului de vot este mai puţin certă deoarece alegătorul care s-a lăsat corupt poate prezenta de mai multe ori fotografia unui singur buletin, în rest votând cu sârg pentru partidul duşman.

3) Microbuzul

Foarte populară de un deceniu încoace odată cu generalizarea cărţilor de identitate în defavoarea buletinelor. Astfel, pe cărţile de identitate se plasează un timbru autocolant prin care se certifică faptul că un alegător a votat la un scrutin anume. Timbrul autocolant se poate dezlipi foarte uşor astfel că poţi vota la mai multe secţii dacă scoţi timbrul. În mod normal, metoda ar fi fost de nefolosit dacă devenea obligatorie folosirea cărţilor de alegător pentru fiecare cetăţean care se prezintă la vot. Însă nici un guvern nu făcut acest lucru, cu speranţa tacită că va putea să-şi organizeze mai bine decât opoziţia „companiile de turism” care operează microbuze cu alegători transportaţi în ziua votului la mai multe secţii de votare pentru a alege pe cine trebuie. Singura limitare a fost odată cu introducerea votului uninominal când s-a prevăzut şi obligativitatea votului la secţia la care eşti arondat. Măsura nu este valabilă totuşi la alegerile europarlamentare unde partidele prezintă liste la nivel naţional, astfel că în mai 2014 este probabil ca din nou microbuze cu „euroalegători” să colinde şosele patriei pe la mai multe secţii de votare în aceeaşi zi.

Citeşte şi REZULTATE ALEGERI PARLAMENTARE 2014: PSD îşi propune să obţină peste 50%. EXIT POLL, duminică la 21.00

4) Urna mobilă

Legal, poate fi trimisă acasă doar la persoanele care nu se pot deplasa la secţie din motive medicale pentru a vota şi care au făcut în prealabil cerere expresă. Dusă de maxim doi membri ai secţiei de vot, urna mobilă oferă ocazii consistente de fraudă. În complicitate, membrii comisiei de vot pot introduce în urne buletine ştampilate pe un anume candidat sau pot profita de bolile şi vârsta celor care au solicitat urna pentru a-i induce în eroare şi a vota un alt candidat decât cel pe care-l agreează. De asemenea, urna mobilă poate fi dusă acasă la cei despre care se ştie că sunt simpatizanţi ai unui partid sau altul, dar nu sunt siguri că vor să meargă până la secţie.

5) „Stranierii”

Utilizată mai ales la ţară unde toată lumea se ştie cu toată lumea. Un membru al secţie de votare, singur sau în complicitate cu alţii, ştiindu-i pe cei care sigur nu vor veni la vot deoarece nu sunt în ţară, îi trec pe listele electorale ca votând şi votează şi semnează în locul lor.

6) Invalidarea cu ştampila

Pentru manevra aceasta este nevoie tot de un membru al secţiei de votare cu tupeu şi îndemânare. Când vin la urne persoane despre care ştii sigur că nu votează „cum trebuie” îi dau un buletin de vot fără ştampila de control a secţiei, buletinul fiind ulterior anulat din acest motiv, potrivit legii, la procesul de numărătoare. O variantă a acestei metode este aplicarea pe ascuns a unei alte ştampile pe un buletin de vot valabil. În condiţiile în care pe un buletin sunt două ştampile, legea prevede anularea respectivului buletin.

7) Plimbatul buletinelor

O altă metodă ce solicită dibăcia membrilor secţiilor de votare dispuşi să-şi rişte libertatea pentru binele partidului. Când se deschide urna, de obicei voturile oferite fiecărui candidat sunt puse într-un teanc separat de celelalte. De-abia după această primă sortare voturile sunt numărate efectiv. Între aceste două etape, falsificatorul nu are nevoie decât de câteva momente pentru a abate atenţia colegilor săi din secţia de votare pentru a pune unele buletine dintr-un teanc în altul. Dacă reuşeşte, succesul este aproape garantat deoarece rareori procesul de sortare este repetat.

8) Bunul samaritean

Are două variante. Prima este atunci când o persoană cu probleme de vedere solicită ca un membru al secţiei de votare să intre în cabină alături de el pentru a-l ajuta să-l găsească pe liste partidul sau candidatul preferat. Cel din secţie îl introduce deliberat în eroare şi îl face să ştampileze un alt chenar. Procedeul mai este numit „trandafirul”, deoarece era un truc des folosit prin care PDL şi PSD se furau reciproc, cele două partide având ca siglă trandafirul. Dialogul standard: „Unde vrei să pui ştampila, mamaie?” „PSD” „Deci pe trandafir?” „Da, da!”, iar victima era făcută să pună ştampila pe trandafirul siglei PDL. Pesediştii foloseau cam acelaşi text pentru a-i fraieri pe votanţii democrat-liberali cu vederea mai slabă. A doua variantă constă în mituirea unui alegător în faţa secţiei. Pentru a fi verificat că votează cum trebuie, el va solicita, sub pretexte medicale, asistenţa unui membru al comisiei deja pus în temă cu aranjamentul şi care va putea să verifice că mituitul a votat cum a promis.

Care a fost ponderea furturilor în rezultatele fiecărui scrutin din 1990 încoace este foarte greu, dacă nu imposibil, de estimat, însă după aproape 25 de ani de alegeri „à la roumaine”, un lucru este sigur: fraudele au fost încurajate, cel puţin tacit, de la vârful sistemului politic. Altfel este inexplicabilă încăpăţânarea cu care a fost amânată obligativitatea folosirii cărţilor de alegător timp de peste un deceniu, greutatea cu care s-a renunţat la posibilitatea de a vota pe listele suplimentare la altă secţie decât cea la care eşti arondat şi refuzul sistematic de a se da bani Autorităţii Electorale Permanente pentru a implementa sistemul computerizat care permite depistarea aproape imediată a votului multiplu şi securizarea procedurii de numărare a voturilor, deşi sistemul este pus la punct de mai muţi ani în colaborare cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Iar persistenţa supărătoare cu care partidele se acuză de fraudă (vezi sloganul „Nu pot ei fura cât puteţi voi vota”) arată că fiecare partid ştie foarte bine de ce sunt capabili adversarii săi.

Rămâne de văzut cât vor mai participa la fraude alegătorii simpli şi reprezentanţii partidelor în secţiile de votare câtă vreme ei îşi asumă riscurile cele mai mari. O posibilă mutaţie ar putea fi generată de scandalul referendumului din iulie 2012 când procurorii au urmărit, uneori excesiv de insistent, suspiciunile de fraudă. În „dosarul Referendumul” sunt inculpate zeci de persoane, majoritatea mărunţi membri de partid care acum riscă să îşi piardă libertatea pentru că doreau să câştige bunăvoinţa unor potentaţi locali. În cazul în care dosarul se va finaliza cu condamnări penale cu executare s-ar putea ca pe viitor partidele să aibă dificultăţi în a găsi complici la acţiunile de fraudare.

CODUL PENAL: PEDEPSE

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014. Noul Cod Penal, aplicabil deja de cateva luni, stabileşte, potrivit avocat.net, noi pedepse pentru cei care încalcă regulile privind alegerile electorale.

– cei care incredinteaza urna speciala altor persoane decat membrilor biroului electoral al sectiei de votare sau cei care transporta urna speciala fara a face parte din birou vor fi pedepsiti cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi, desi pana la 1 februarie fapta se sanctiona cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

– in cazul in care o persoana impiedica, prin orice mijloace, liberul exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi ales, ea va fi pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Aceeasi pedeapsa o vor primi si cei care promit sau ofera bani si alte bunuri materiale in scopul determinarii alegatorului sa voteze sau nu o anumita lista de candidati ori un anumit candidat. In plus, acestora li se vor interzice si anumite drepturi.

– cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani vor fi pedepsiti si cei care voteaza fara a avea acest drept, cei care voteaza de doua sau mai multe ori, precum si cei care introduc in urna mai multe buletine de vot decat are dreptul un alegator. De asemenea, cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza utilizarea unei carti de alegator sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals. În aceste cazuri, s-a introdus si simpla amenda, la care se adauga si interzicerea exercitarii unor drepturi: „Fapta persoanei (…) se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi”, se mentioneaza in noul Cod.

– cei care tiparesc si utilizeaza date de acces false, acceseaza fraudulos sistemul de vot electronic sau falsifica buletinele de vot in format electronic risca acum inchisoarea de la unu la 5 ani.

– cei care ataca, prin orice mijloace, sectia de votare riscă pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, plus interzicerea anumitor drepturi.

– violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseste cu amenda. Daca fapta este comisa de un membru al biroului electoral al sectiei de votare, pedeapsa va fi inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.

 – deschiderea urnelor, inainte de ora stabilita pentru inchiderea votarii, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.

–  falsificarea prin orice mijloace a inscrisurilor de la birourile electorale, aceasta se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. „Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si inscrierea in copia de pe lista electorala permanenta ori de pe lista electorala complementara a unor persoane care nu figureaza in aceasta lista”, se mentioneaza in noul Cod penal.

– folosirea unui program informatic cu vicii care altereaza inregistrarea ori insumarea rezultatelor obtinute in sectiile de votare sau determina repartizarea mandatelor in afara prevederilor legii se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Aceeasi pedeapsa se aplica si pentru introducerea de date, informatii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informational national necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.

LEGEA 33 din 2007 stabileşte totodată o serie de contravenţii:

– înscrierea cu bună ştiinţă a unui alegător în mai multe liste electorale permanente sau speciale, înscrierea în listele electorale a unor persoane fi active ori care nu au drept de vot;

– păstrarea registrelor cu listele electorale permanente sau a registrelor cu listele electorale speciale în condiţii necorespunzătoare;

– neefectuarea la termen a comunicărilor prevăzute de lege şi neoperarea acestora în listele electorale permanente şi în listele electorale speciale;

– efectuarea de operaţiuni în listele electorale permanente şi în listele electorale speciale de către persoane  neautorizate;

–  tipărirea, fără drept, de buletine de vot în vederea utilizării acestora în ziua alegerilor;

– refuzul de a permite accesul persoanelor acreditate în localul secţiei de votare, cu excepţia cazurilor în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare limitează accesul persoanelor acreditate în localul secţiei de votare datorită mărimii acestuia;

– refuzul de a se conforma dispoziţiilor preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare cu privire la asigurarea ordinii în localul de vot şi în împrejurimi;

 – înmânarea buletinului de vot unui alegător care nu prezintă actul sau, după caz, documentul de identitate ori care refuză să semneze în lista electorală în care este înscris pentru primirea buletinului de vot şi a ştampilei cu menţiunea „VOTAT”; 

– neaplicarea ştampilei cu menţiunea „VOTAT” sau a timbrului autocolant pe actul sau, după caz, documentul de identitate, precum şi reţinere a acestora, fără motive întemeiate, de către membrii biroului electoral al secţiei de votare;

– continuarea propagandei electorale după încheierea acesteia, precum şi sfătuirea în ziua votării a alegătorilor la sediul secţiilor de votare să voteze sau să nu voteze un anumit partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale ori candidat independent;

– purtarea pe durata votării, de către membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare, persoanele însărcinate cu paza sau de către persoanele acreditate, de ecusoane, insigne ori alte însemne de propagandă electorală;

CITEŞTE AICI ŞI ALTE CONTRAVENŢII PREVĂZUTE DE LEGE