Alegeri europarlamentare: membrii Parlamentului European acţionează grupat pe afinităţi politice

Un partid politic la nivel european este compus din partide naţionale şi persoane, fiind reprezentat în mai multe state membre. În cursa electorală pentru scrutinul european se înregistrează partide politice naţionale, dar adesea sunt asociate cu un partid politic european. După alegeri, vor adera la un grup politic din Parlamentul European compus din partide ce împărtăşesc aceleaşi viziuni cu familia politică din care fac parte. Majoritatea partidelor naţionale sunt afiliate unei familii europene, prin urmare una din întrebările din seara alegerilor este care familie va avea o influenţă mai mare în următorul mandat legislativ, explică www.europarl.europa.eu.

Fiecare grup politic are un preşedinte, un birou şi un secretariat. Numărul minim de deputaţi necesar pentru a constitui un grup politic este de 25. Cel puţin o pătrime din statele membre trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate aparţine unui singur grup politic. Există şi parlamentari neafiliaţi.

În 2014, s-au adoptat noi reglementări cu privire la statutul partidelor politice europene la nivel european (cunoscute şi ca ”europartide”- Europarties) şi al fundaţiilor politice europene, aceste norme înlocuindu-le pe cele din 2004, notează eur-lex.europa.eu. Acestea stabilesc condiţiile care reglementează statutul şi finanţarea partidelor politice la nivel european, precum şi ale fundaţiilor politice de la nivel european. Conform noilor prevederi, termenul ”europartide” desemnează: federaţiile transnaţionale şi extraparlamentare de partide politice naţionale din mai multe state membre ale UE, unite în baza afinităţii politice. Prin urmare, organizaţiile de acest tip nu sunt identice cu grupurile politice din PE, deşi acestea cooperează îndeaproape unele cu altele. Cele două europartide care sunt cele mai mari şi mai cunoscute sunt Partidul Popular European (PPE) şi Partidul Socialist European (PSE). Majoritatea grupurilor politice din Parlamentul European lucrează îndeaproape cu europartidele corespunzătoare acestora, evidenţiază sursa citată.

După alegerile din 2014 pentru Parlamentul European (PE), locurile au fost distribuite între şapte grupuri parlamentare diferite: PPE – Grupul Partidului Popular European, S&D – Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, ECR – Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, ALDE – Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Verzii/ALE – Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, GUE/NGL – Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, EFDD – Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe şi NI – deputaţii neafiliaţi – membri care nu fac parte din niciun grup politic.

Alte articole

Rusia încearcă să manipuleze influenceri în Franţa, avertizează ministrul francez de Externe, dând ca exemple alegerile din România şi Moldova

Elena Lasconi îl face praf şi pulbere pe Nicuşor Dan: „Nu cred în independenţi, nu a fost fair-play. Întotdeauna independentul este foarte dependent de diferite grupuri de interese”

În urma alegerilor din 2014, principalele grupuri politice europene au nominalizat pentru prima dată candidaţii pentru preşedinţia Comisiei Europene. Candidatul Partidului Popular European (PPE) a obţinut poziţia în urma aprobării din partea majorităţii Parlamentului format, notează www.europarl.europa.eu.

Conform documentului „Review of European and National Election Results”, actualizat în septembrie 2018 de PE, numărul eurodeputaţilor a ajuns la 750, în urma mai multor schimbări survenite în timpul actualului mandat: 99 de europarlamentari au părăsit PE şi au fost înlocuiţi, 51 de membri au schimbat grupul politic din noiembrie 2014. În timp ce la sesiunea constitutivă de la 1 iulie 2014, numărul total de europarlamentari femei era de 277 (36,88%), cifra s-a modificat în timpul mandatului până la 273 (36,40%) în septembrie 2018. În aceeaşi perioadă, 23 de partide politice au încetat să mai fie reprezentate în PE. Între acestea, din România s-au numărat patru: Partidul Conservator (PC), Partidul Democrat Liberal (PDL), Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) şi Partidul Mişcarea Populară (PMP). Totodată, 28 de partide noi sunt reprezentate în PE de la alegerile din 2014, numărul total al partidelor reprezentate ajungând la 212.

Cei 750 de europarlamentari din legislatura actuală sunt grupaţi în opt grupări politice, conform datelor din martie 2019 publicate de www.european-elections.eu/election-results: PPE 217 membri – 28,93%; S&D 186 membri – 24,8%; ECR 76 membri – 10,13%; ALDE 68 membri – 9,07%; Verzi/ALE 52 membri – 6,93%; GUE/NGL 52 membri – 6,93%; EFDD 41 membri – 5,47%; Grupul Europa Naţiunilor şi Libertăţii – ENF 37 membri – 4,93%; NI 21 membri – 2,80%.

Din cei 32 de eurodeputaţi români din mandatul actual, 13 sunt afiliaţi PPE, 14 – S&D, 2 – ECR, 3 -ALDE.

Din numărul total de eurodeputaţi, 51 au schimbat grupul politic din noiembrie 2014, conform documentului citat.

Partidul Popular European (Creştin Democrat) reprezintă familia politică de centru-dreapta, cu rădăcini în istoria fondării proiectului Uniunii Europene, conform www.eppgroup.eu. După alegerile din 1999, Grupul Partidului Popular European a devenit şi a rămas cel mai mare grup din PE. De-a lungul anilor, grupul şi-a mai ajustat filosofia odată cu schimbarea electoratului şi a mai primit alături grupuri politice conservatoare din Scandinavia şi Europa Centrală şi de Est. Preşedintele Grupului PPE este germanul Manfred Weber, membru al Uniunii Creştin Sociale (CSU) – aripa bavareză a Uniunii Creştin-Democrate (CDU), formaţiunea cancelarului Angela Merkel.

Partidul Socialiştilor Europeni (PES) reuneşte partide socialiste, social-democrate, laburiste şi democrate din întreaga Europă şi Norvegia. Cu scopul unei integrări europene, în 1957, şase partide socialiste europene au fondat ”Partidele Socialiste ale Comunităţii Europene”. În 1979 a luat fiinţă Confederaţia Partidelor Socialiste ale Comunităţii Europene, iar în 1992 Confederaţia s-a transformat în Partidul Socialiştilor Europeni (PES). PES este reprezentat în PE de Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European – S&D – singurul grup politic cu reprezentanţi din toate cele 28 de state membre, conform www.pes.eu. Preşedintele grupului din PE este Udo Bullmann, membru al SPD – Partidul Social Democrat din Germania.

Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, ce împărtăşeşte valori de centru-dreapta, se recomandă drept mişcarea politică cu cea mai rapidă creştere din Europa, conform www.acreurope.eu. De la fondarea sa, în 2010, a devenit a treia cea mai mare grupare politică europeană. Grupul ECR a fost înfiinţat în 2009 pentru a elabora o agendă eurorealistă, conform www.europarl.europa.eu. În prezent, este condus de doi vicepreşedinţi: britanicul Syed Kamall, membru al Partidului Conservator din Marea Britanie, şi polonezul Ryszard Legutko, membru al partidului naţional Dreptate şi Justiţie.

Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa împărtăşeşte valori liberal-democrate. Potrivit www.aldeparty.eu, liberal – democraţii şi-au creat familia politică europeană în 1976 având în vedere primele alegeri europene, iar în 1993 a fost constituit ca un adevărat partid politic transnaţional. În 2002, Partidului European al Liberalilor, Democraţilor şi Reformatorilor şi-a schimbat denumirea în Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE). Grupul ALDE din PE este condus de belgianul Guy Verhofstadt, membru al partidului Liberalilor şi Democraţilor Flamanzi.

Verzii reprezintă o familie politică formată de mişcarea verde pentru a reprezenta oamenii care cred în nevoia urgentă de reînnoire a promisiunii Europei. Partidul Verzilor Europeni a luat fiinţă la 22 februarie 2004. Alianţa Liberă Europeană (ALE) este un partid pro-european, recunoscut de PE din 2004, conform www.e-f-a.org. EFA reprezintă cetăţeni din peste 19 state membre UE, promovând principiul unei ”Europe a oamenilor”. Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană este condus de: Rebecca Harms (Germania), Philippe Lamberts (Belgia) şi Ska Keller (Germania).

Grupul Confederal Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) a luat fiinţă în 1994, având rădăcini în Grupul Comuniştilor şi Aliaţilor, conform www.guengl.eu. Este singurul grup din PE care asigură o reprezentare egală a bărbaţilor şi a femeilor (26 de bărbaţi şi 26 de femei). Preşedintele grupului este politicianul german Gabi Zimmer.

Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe reprezintă o grupare politică eurosceptică condusă de italianul David Borrelli, membru al Mişcării Cinci Stele, şi de britanicul Nigel Farage, lider al Partidului Brexit, potrivit www.europarl.europa.eu.

Europa Naţiunilor şi Libertăţii (ENF) a luat fiinţă la 15 iunie 2015, fiind cel mai mic grup din PE. 28 de membri provin din partidul nucleu – Mişcarea pentru o Europă a Naţiunilor şi Libertăţii. Grupul parlamentar este condus de politicianul olandez Marcel de Graaff.