Alegeri în Consiliul de Securitate al ONU, România între candidaţi. Sunt decişi cei cinci noi membri nepermanenţi

Consiliul de Securitate, care are 15 membri, este cel mai puternic organ din sistemul Naţiunilor Unite şi este singurul organism mondial care poate autoriza un război. Consiliul este format din cinci membri permanenţi cu drept de veto – Statele Unite, Rusia, China, Franţa şi Marea Britanie. Alţi zece membri au mandate de doi ani, după a căror expirare sunt înlocuiţi de ţări din aceeaşi regiune geografică.

Din 2020, devin disponibile cinci locuri – două pentru Africa, deţinute în prezent de Cote D’Ivoire şi Guineea Ecuatorială, unul pentru regiunea Asia-Pacific, deţinut de Kuweit, unul pentru America Latină şi Caraibe, deţinut de Peru, şi unul pentru Europa de est, deţinut de Polonia.

Pentru a fi aleasă în Consiliul de Securitate al ONU, o ţară trebuie să obţină sprijinul a două treimi din membrii Adunării Generale, adică cel puţin 129 de voturi din partea celor 193 de state membre cu drept de vot ale Naţiunilor Unite. Frecvent se întâmplă însă ca regiunile să decidă în cercul lor ce ţară să susţină pentru ocuparea locului vacantat, eludând astfel un proces electoral concurenţial. De fapt, astfel se întâmplă la actualele alegeri de la ONU în toate regiunile cu excepţia Europei de est: Nigeria şi Tunisia concurează pentru cele două locuri ale Africii, Vietnamul pentru cel al Asiei şi insulele Grenadine pentru locul regiunii America Latină/Caraibe.

Singurele alegeri unde există o concurenţă sunt cele pentru Europa de est, unde Estonia şi România concurează pentru locul ce urmează să fie lăsat liber de Polonia, în Grupul Est-European. Conform regulamentelor în vigoare ale Adunării Generale, un membru nepermanent nu poate avea două mandate consecutive.

Alte articole

Ciucă respinge acuzaţiile Elenei Lasconi, care susţine că PNL face presiuni ca ea să se retragă din cursa prezidenţială: „Nimeni din conducerea partidului nu a luat legătura cu doamna Lasconi”

Nicușor Dan avertizează asupra pericolelor unei guvernări de stânga: „Binomul PSD-AUR este o amenințare pentru România”

Deşi nu au drept de veto, cei zece membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate au putere şi influenţă, în primul rând pentru că mare parte din activitatea Consiliului de Securitate al ONU se desfăşoară prin consens. Atunci când este nevoie de consens, un singur membru, fie şi o ţară mică, poate exercita o influenţă considerabilă asupra rezultatului dezbaterii de pe agendă. Totodată, pentru a fi adoptată, orice rezoluţie a Consiliului de Securitate are nevoie de cel puţin nouă voturi favorabile (şi niciun veto), aşa încât membrii nepermanenţi au posibilitatea de a bloca acţiunile Consiliului. În 2018, de exemplu, patru rezoluţii propuse de un membru permanent nu au reuşit să strângă cele nouă voturi favorabile necesare.

De menţionat că numărul statelor membre nepermanente în Consiliul de Securitate a crescut de la şase la 10 printr-un amendament la Articolul 23 al Cartei ONU intrat în vigoare în 1965, jumătate dintre ele provenind din Asia-Africa, iar restul respectiv din Europa de est – unul, America latină – două, Europa occidentală – două.

O altă caracteristică a modului în care funcţionează Consiliul de Securitate este faptul că preşedinţia acestuia se schimbă lunar, prin rotaţie între membri. Preşedintele stabileşte agenda generală a Consiliului de Securitate pe luna respectivă şi de obicei ţările care deţin preşedinţia lunară a forului folosesc această ocazie pentru a organiza o reuniune pe o temă pe care o consideră importantă.

Una din caracteristicile definitorii ale Consiliului de Securitate al ONU a fost în ultimii ani divizarea crescândă dintre cei cinci membri permanenţi, în special între Rusia şi China şi Occident. Or, în acest context, grupul celor zece membri nepermanenţi s-a impus ca o forţă în creştere, capabilă să împingă lucrurile. Organizaţia nonprofit The Security Council Report, care monitorizează activitatea Consiliului, a consemnat că „în faţa divergenţelor acute dintre membrii permanenţi, cei zece membri aleşi şi-au întărit poziţia ca grup activ, în pofida diferenţelor politice dintre ei, sporindu-şi contribuţia la activitatea substanţială a Consiliului”. Între altele, cei zece au avut un rol decisiv în adoptarea unor rezoluţii umanitare cu privire la Yemen şi Siria.

Chiar dacă cei cinci membri permanenţi, cu drept de veto, rămân forţele dominante ale Consiliului de Securitate, cei zece membri aleşi pot avea şi dispun efectiv de o putere reală, iar alegerile de vineri chiar contează – conchide UNDispatch.

România, care concurează cu Estonia pentru locul de membru nepermanent deţinut actualmente de Polonia, a mai ocupat de patru ori această poziţie, în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 şi 2004-2005.

Evenimentul dedicat lansării oficiale a campaniei de promovare a candidaturii României pentru un mandat de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite în intervalul 2020-2021 a avut loc la data de 2 iunie 2017, în prezenţa ministrului afacerilor externe, Teodor Meleşcanu.

Deviza candidaturii României reflectă abordarea aleasă: ‘Un angajament pe termen lung în favoarea Păcii, Justiţiei şi Dezvoltării’, potrivit MAE, care consemnează priorităţile României la Consiliul de Securitate al ONU. Acestea sunt:

– promovarea obiectivelor şi principiilor înscrise în Carta Naţiunilor Unite;
– promovarea multilateralismului şi a respectării dreptului internaţional;
– promovarea rolului central al Organizaţiei Naţiunilor Unite în asigurarea păcii şi securităţii internaţionale;
– rezolvarea conflictelor prin soluţionarea paşnică a diferendelor, menţinerea şi consolidarea păcii;
– întărirea eficacităţii operaţiunilor de menţinere a păcii ale ONU, prin intermediul unor mandate clare şi eficiente şi prin asigurarea resurselor adecvate;
– gestionarea mai bună a mecanismelor politice ce stau la baza proceselor de pace, pentru soluţionarea durabilă a conflictelor;
– susţinerea eforturilor de menţinere a păcii prin consolidarea eficientă a păcii, pentru a aduce stabilitate pe termen lung ţărilor afectate;
– promovarea sporirii capacităţilor locale în materie de consolidare a păcii; promovarea protecţiei femeilor şi copiilor în conflictele armate;
– abordarea preocupărilor statelor cu nevoi speciale; promovarea unei mai bune coordonări între Consiliul de Securitate, Adunarea Generală a ONU şi ECOSOC, conform prevederilor Cartei Naţiunilor Unite; îmbunătăţirea cooperării dintre Consiliul de Securitate al ONU şi organizaţiile regionale, în domeniul menţinerii păcii şi securităţii;
– îmbunătăţirea cooperării cu organizaţiile regionale în domeniul prevenirii şi soluţionării conflictelor, dar şi în cadrul eforturilor de reconstrucţie post-conflict.

În ce o priveşte, Estonia, republică baltică exsovietică, a început faza activă a campaniei pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate în iulie 2017, iar liderul echipei de campanie estone, diplomatul Margus Kolga, indica anul trecut că echipa sa încearcă să contacteze cât mai multe ţări, la diferite niveluri, de la şeful statului şi membri ai guvernului până la diplomaţi, una din provocările cu care se confruntă fiind faptul că Estonia are un număr limitat de reprezentanţe în lume, majoritatea în Europa sau în state democratice mari de pe alte continente.

Potrivit subsecretarului de stat eston pentru probleme politice, Paul Teesalu, statul eston, care a cheltuit deja circa 1,5 milioane de euro în această campanie, va avea cheltuieli circa 4 milioane de euro pe an în cazul în care va deveni unul din cei 10 membri nepermanenţi, situaţie în care intenţionează să trimită la sediul ONU de la New York zece diplomaţi suplimentari plus personal administrativ. Teesalu, citat la 4 iunie de postul public eston ERR, a precizat că va fi vorba de diplomaţi din MAE de la Tallinn şi nu vor fi angajări noi în acest scop. Pentru 2019, bugetul MAE de la Tallinn este de circa 64 miliarde de euro, din care 16 milioane sunt alocaţi ajutorului de dezvoltare şi pentru plata a diferite contribuţii, a notat ERR.

Oficialul eston a subliniat că participarea la activitatea Consiliului de Securitate i-ar asigura ţării sale vizibilitate şi experienţă fără precedent, care vor contribui la consolidarea propriei securităţi. „Calitatea de membru conferă experienţă şi know-how de nepreţuit. Am văzut acest lucru la aliatul nostru Lituania, care a fost membră a Consiliului de Securitate în 2014-2015”, a menţionat Teesalu.

Întrucât alegerile de vineri au fost devansate din octombrie în iunie, noii membri se vor bucura de o perioadă de pregătire mai lungă, ce va cuprinde trei luni de participare ca observatori la consultările Consiliului şi ale organismelor subsidiare, a notat The Security Council Report (SCR).

Potrivit organizaţiei, în cursul campaniei, România a plasat între priorităţi pacea şi construirea păcii şi, dacă va fi aleasă, ar urma să susţină cooperarea între Consiliul de Securitate şi Comisia pentru Consolidarea Păcii (PBC), căreia i-a fost preşedinte în 2018 şi vicepreşedinte în anul curent. În ce o priveşte, Estonia a plasat între priorităţi securitatea informatică – aspect subliniat în campania sa şi de România. Estonia este însă singurul candidat membru al ACT (grup interregional care promovează responsabilitatea, coerenţa şi transparenţa Consiliului de Securitate), mai scrie SCR.

Pe de altă parte, şi România, şi Estonia, a constatat SCR, la fel ca Tunisia, Vietnam şi Grenadine, au atras atenţia în cursul campaniei asupra necesităţii de a lua măsuri în ce priveşte efectele schimbărilor climatice şi a legăturilor dintre climă şi securitate. Totuşi, a notat ERR, având în vedere opoziţia faţă de Pactul ONU privind migraţia din coaliţia guvernamentală anterioară de la Tallinn, Estonia, spre deosebire de România, nu a participat oficial la conferinţa internaţională de la Marrakesh în cadrul căreia a fost adoptat acest pact, iar în ce măsură această poziţie a afectat şansele Estoniei de a câştiga alegerile de vineri rămâne de văzut, a conchis publicaţia estonă.

Amintim că în martie, în cadrul conferinţei internaţionale cu titlul „Consolidarea rezilienţei la dezastrele naturale”, organizată de Ministerul Afacerilor Externe şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în contextul deţinerii de către România a mandatului de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleşcanu, a subliniat între altele că ţara noastră va deveni un avocat puternic pentru un rol mai proeminent în Consiliul de Securitate în lupta împotriva schimbărilor climatice, dacă va fi aleasă membru nepermanent al Consiliului.

„Dacă spun cuvintele Naţiunile Unite mă gândesc, de fapt, la un sistem global multilateral revitalizat, capabil să depăşească problemele actuale şi presiunile naţionaliste, marginalizarea unor segmente importante ale populaţiei şi instabilitatea geopolitică. Din punctul nostru de vedere, Acordul de la Paris creează un cadru multilateral esenţial pentru administrarea activităţilor globale în lupta contra schimbărilor climatice. Avem încredere că acest acord ne permite tuturor să captăm energia pentru a duce mai departe în mod accelerat lupta contra schimbărilor climatice”, a spus Meleşcanu.