Alegeri în Republica Moldova: Peste trei milioane de cetăţeni îşi aleg prin vot direct preşedintele, pentru prima oară după 15 ani

Secţiile de vot se vor închide la ora 21.00. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, niciun institut de sondare a opiniei publice nu a depus cerere de autorizaţie pentru a realiza exit-polluri, astfel că nu sunt aşteptate astfel de sondaje.

Scrutinul va fi monitorizat în total de 3.700 de observatori. 3.202 dintre aceştia sunt observatori naţionali, din partea a 20 de organizaţii. De asemenea, Comisia Electorală Centrală (CEC) a acreditat în calitate de observatori internaţionali 562 persoane din partea a 52 instituţii internaţionale, inclusiv din partea OSCE, Parlamentului European şi Misiunii de Observare a CSI.

Rolul preşedintelui este important în Republica Moldova, acesta având dreptul de a întoarce legi în Parlament, de a dizolva legislativul în unele condiţii şi de a numi premierul, scrie News.ro.

Pentru validarea primului tur de scrutin este necesară participarea a cel puţin o treime din numărul cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

Dacă nici un candidat nu va obţine cel puţin jumătate din voturile alegătorilor care vor participa la alegeri, atunci pe 13 noiembrie 2016 se va organiza al doilea tur, pentru care nu este stabilit un prag minim de participare.

Socialistul Igor Dodon şi candidata Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), Maia Sandu, sunt favoriţi la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, arată cele mai recente sondaje publicate la Chişinău.

Astfel, potrivit ultimului Barometru al Opiniei Publice, Igor Dodon, candidatul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, ar fi votat de 35,6% dintre moldovenii decişi să se prezinte la urne. El o devansează mult pe candidata PAS, Maia Sandu, aflată pe a doua poziţie, cu 11,7% din intenţiile de vot.

Potrivit unui studiu al Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor, 40,5% din cei chestionaţi ar vota cu preşedintele Partidului Socialiştilor Igor Dodon; iar 13,0% – cu liderul Partidului „Acţiune şi Solidaritate” Maia Sandu.

Analiştii şi observatori se aşteaptă ca Maia Sandu să primească şi sprijinul unei părţi a alegătorilor care voiau să îl voteze pe Marian Lupu, după ce acesta s-a retras din cursă.

Igor Dodon, favoritul la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, vrea să pună capăt apropierii ţării sale de Uniunea Europeană şi să o reorienteze către Rusia, pe fondul nemulţumirii publice profunde faţă de prooccidentalii aflaţi la putere şi în timpul cărora statul s-a confruntat cu tulburări economice.

Socialiştii lui Dodon vor să anuleze un plan din 2014 pentru legături comerciale şi politice mai strânse cu UE. În schimb, ei vor să înscrie ţara în Uniunea Vamală Eurasiatică, dominată de Rusia.

Unii diplomaţi europeni cred, însă, că retorica electorală a lui Dodon ţine mai mult de divizarea spaţiului public decât de substanţa politică. El le-a spus diplomaţilor că partidul său nu va anula Acordul de Asociere cu UE, a declarat un ambasador dintr-o ţară europeană, citat sub acoperirea anonimatului.

De asemenea, socialiştii sunt de acord cu acordarea unei autonomii sporite regiunii separatiste Transnistria, a cărei populaţie majoritar rusofonă vrea alipirea la Rusia.

La polul opus, Maia Sandu este un candidat prooccidental, care promovează apropierea de Uniunea Europeană. Pe parcursul campaniei electorale, ea s-a concentrat pe prezentarea diferenţelor dintre ea şi Dodon.

Astfel, ea a dat asigurări că Preşedinţia va deveni „vocea oamenilor” şi că, dacă va fi aleasă, va face efectua prima vizită în Occident, spre deosebire de contracandidatul său socialist.

În privinţa desemnării responsabililor în funcţii-cheie numite de preşedinte, ea dă asigurări că va numi „oameni integri”, spre deosebire de Dodon care vrea să pună accent pe „patrioţi”.

Maia Sandu mai promite că le va interzice firmelor offshore să aibă acţiuni în bănci sau companii de interes public.

La fel ca şi Dodon, fostul ministru al Educaţiei dă asigurări că vinovaţii de „furtul miliardului” vor fi pedepsiţi. Spre deosebire de liderul socialiştilor însă, Maia Sandu susţine că va cere ajutorul organizaţiilor internaţionale pentru a investiga cazul şi a recupera banii.

Prinsă între Ucraina şi România, stat membru UE, Republica Moldova, o ţară micuţă, cu o populaţie de 3,5 milioane de oameni, a intrat pe calea proeuropeană în 2009, deşi depindea de livrările energetice ruse şi în pofida disputei teritoriale nerezolvate privind Transnistria.

Decizia de a semna Acordul de Asociere cu UE a determinat Rusia să impună un embargo pe produse agricole importante de la Chişinău – inclusiv pe mere şi vin – ce reprezintă o sursă majoră de venit pentru moldoveni.

Fosta republică sovietică a fost zguduită de furtul a un miliard de dolari – echivalentul a o optime din PIB-ul ţării – din bănci. Scandalul a subliniat amploarea corupţiei în cea mai săracă ţară europeană, unde venitul mediu lunar al unei familii este sub 300 de dolari.

Impactul este sever pentru o economie ţinută pe linie de plutire în special prin banii trimişi de moldovenii care lucrează în Europa şi Rusia.

Scandalul a dus la proteste de stradă, Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi UE au îngheţat asistenţa, moneda naţională s-a prăbuşit, iar inflaţia a depăşit 10%.

Fostul premier Vlad Filat, care a fost implicat, a fost luat cu cătuşe din clădirea Parlamentului şi închis. Însă mulţi moldoveni cred că şi alţi membri ai elitei pro-UE au fost implicaţi sau cel puţin au fost la curent cu schemele financiare.

Unii miniştri din actualul Guvern, inclusiv premierul Pavel Filip, care a ajuns la putere pe fondul protestelor din ianuarie, au făcut parte din două Guverne precedente care au acordat garanţii pentru împrumuturile de urgenţă oferite băncilor de unde au dispărut banii.

Scandalul a dus la o scădere a susţinerii faţă de aderarea la UE. Potrivit unui studiu publicat în luna aprilie, 41% din populaţie voia ca ţara să fie inclusă în blocul comunitar, faţă de aproape 63% în 2009.

O parte dintre dezamăgirea simţită de unii alegători faţă de Occident este pusă pe seama influenţei mogulului Vlad Plahotniuc, perceput ca având o influenţă foarte mare asupra politicii din ţară şi asupra instituţiilor statului. El a fost ţinta mai multor proteste de stradă anul acesta.

Aliaţii săi susţin că influenţa sa este exagerată în mod deliberat de opozanţi.