Alegerile, (mai) la rece

- Şi spun "vot de încredere", pentru că nu mi se pare total justificată alegaţia că a fost (doar) un vot negativ, de manifestare a urii împotriva PDL. Pe cei care au stat acasă în ce tabără îi trecem? Doar a celor leneşi şi dezinteresaţi? Orice ştampilă de vot are două dimensiuni: una "împotrivă" şi una "pentru". Altfel, am fi văzut PPDD-ul la un procent mult mai mare. Desigur, oamenii nu-i iubesc pe cei de la USL şi nici nu le-au dat un cec în alb. Despre asta, la final.

-  Se vorbeşte mult despre votul politic. O fac mai ales cei care au pierdut, spun ei, din cauza măsurilor dure anticriză. Eu cred că trebuie analizat cu multă atenţie votul dat duminică. Primarii n-au fost debarcaţi doar pentru că aparţineau fostei puteri. Pentru că, automat, şi consiliile locale ar fi reflectat în aceeaşi măsură tendinţa incriminată. Singurul vot politic pur a fost pentru Consiliile Judeţene, cele mai „îndepăratate” de electorii obişnuiţi.

- S-a vorbit mult de sistemul uninominal într-un singur tur. Că nu ar fi prea democratic. Că nu ar duce la rezultate deplin reprezentative.  Interesant este că foarte mulţi primari au câştigat alegerile cu peste 50% din voturi, ceea ce le-ar fi asigurat victoria şi în sistemul vechi, cu două tururi de scrutin.

- Nu mi-a plăcut replica aruncată de Victor Ponta, la întrebarea jurnaliştilor despre înfrângerea PDL-ului. „Care PDL?” este demnă de Borcea sau Becali, după ce echipa lor a zdrobit-o pe teren pe cealaltă. Nu de un Prim-ministru. E de înţeles satisfacţia, dar puţin imatură manifestarea ei.

-  Este de notat performanţa deosebită a Olguţei Vasilescu. Este singura femeie care a reuşit, în 23 de ani, să fie aleasă în fruntea unei comunităţi importante, într-o funcţie publică cu greutate. E un semnal că poţi răzbate şi fără să ai parte de o promovare prezidenţială.

- "Marea surpriză" de la sectorul 3 s-ar putea explica mai mult prin „non-combat-ul” lui Liviu, care se tot chinuie de câţiva ani să scape din lumina rampei, decât prin încrederea bruscă faţă de un personaj controversat ca Robert Negoiţă. Şi cu atât mai puţin cred în prevalenţa „achiziţionării” de voturi de către afaceristul social-democrat. Sunt, totuşi, 30 de procente între ei. Ce mai mare greşeală pe care o pot face oamenii noului edil e să creadă, precum talibanii portocalii, că cine a votat împotriva PDL-ului, îl iubeşte pe Negoiţă sau îl consideră primarul perfect.

- Un semnal îngrijorător vine de la Baia Mare, unde un traseist politic a primit un covărşitor vot de încredere pentru măsurile de izolare a comunităţii rrome din localitate

- Îngrijorătore şi dispariţia celebrei discipline maghiare. Membrii acestei comunităţi nu mai votează în bloc şi, mai ales, nu mai ies la urne în corpore. Ceea ce explică eşecul lui Gyorgy Frunda la Târgu Mureş. Dar mai este o problemă, pe care cei cu minţile înfierbântate, care visează la o comunitate maghiară fără trimişi în Parlament, n-o sesizează. România, ca stat, are nevoie de un interlocutor care să vorbească în numele minorităţii, cu care să poată fi pune la punct reperele convieţuirii. Lucru care devine extrem de dificil atunci când această minoritate are mai mulţi reprezentanţi, care nu se înţeleg între ei, sau imposibil, atunci când comunitatea nu mai are niciun purtător de cuvânt reprezentativ.

-  Mulţi se minunează, sau se îngrijorează, de rezultatul obţinut de PPDD. Privit ca cifră în sine, 8% poate părea mult. Chiar foarte mult pentru un partiduleţ născut ieri, fără personalităţi, identitate, programe, în afară, desigur, de „DDD senzaţional – luaţi de căscaţi gura!”. Să nu uităm că au fost vedete de televiziune care, singure, au luat în alegeri mai multe procente decât apendicele lui Diaconescu. Cu 8% nu va reuşi să trimită în parlament, prin alegeri uninominale, niciun reprezentant (în afara, poate, a lui Dan Diaconescu însuşi). Care, însă, aşa cum a renuţat din laşitate, să candideze la Primăria capitalei, nu va fi foarte încântat să pună în stand.by afacerile lui televizionistice pentru un salariu mititel de parlamentar, pentru a bântui chiaun culoarele Parlamentului, fără „coledzi, mă-nţelegi”. Îngrijorător este ceea ce spune acest scor despre nivelul de educaţie al românilor. Despre capacitatea de a înţelege ce se-ntâmplă în jurul lor, de a discerne între impostură şi valoare. Dar acesta este un subiect care transcede poltica!

- E interesant de analizat ce se va-ntâmpla odată cu dispariţia de pe scena politică a lui Vadim Tudor şi a lui Becali, ale căror partide se zbat pe undeva pe la 1%. Cine le va lua locul? Diaconescu nu are nici cultura şi dezinvoltura discursului pamfletar al primului, nici populismul şi lărgimea la pungă ale celui de-al doilea.

-  O temă de reflexie ar fi şi situaţia atipică a României care este cam singura ţară din zonă în care mişcările de extremă dreapta şi/sau stângă nu au mare priză la oameni.

- Aştept cu nerăbdare rezultatele USL, defalcate pe partidele componente. Acestea, împreună cu scorurile înregistrate de candidaţii separaţi ai PSD, PNL şi PC, ne vor da un indiciu despre posibilele hiatusuri în coeziunea Uniunii care, dublate de dispariţia posibilă a unei opoziţii puternice, pot duce la modificări importante pe scena politică mai repede decât ne-am aştepta.

- Referitor la scorul electoral al Uniunii social-liberale care, spun unii, ar trebui să ne îngrijoreze. Românii n-au fost niciodată un popor care să se omoare cu democraţia. Au îndurat regimuri autoritare (fie ele regale, comuniste sau prezidenţiale) atât timp cât aveau ce băga în burtă. Nu au fost foarte interesaţi dacă în fruntea ţării era un partid, două sau niciunul. Prin urmare, să nu ne imaginăm că mulţi cetăţeni sunt terifiaţi de-adevăratelea de perspectiva reîntoarcerii partidului unic. Sigur, ca tehnică de propagandă, poate funcţiona în cazul unora care au rămas la nivelul obsesiilor isteroide anticomuniste. Pe de altă parte, cei cu capul pe umeri trebuie să urmărească atenţi evoluţia lucrurilor. Procentul foarte mare obţinut de USL şi, implicit, cel foarte mic al PDL-ului, singura opoziţie în acest moment (PPDD-ul e un program prost de televiziune tabloidă, nu opoziţie) poate determina derapaje serioase. Am văzut ce au fost în stare Băsescu şi ai lui să facă, fără să aibă niciodată un astfel de sprijin popular. Doar pe baza unei relative majorităţi parlamentare, construite aşa cum ştim, şi a unor legi absolut confuze, au condus ţara discreţionar aproape 4 ani. Eu cred că pericolul în USL e mai mic, din două motive. Nu există un singur centru de putere iar tensiunile dintre ele vor compensa, pe undeva, absenţa celor exterioare, provocate de o opoziţie puternică. Asta până când, desigur, în logica normalităţii, PSD şi PNL îşi vor asuma rolurile separate, pe rând, într-un sistem politic bipartid.

-  Domnilor Victor Ponta şi Crin Antonescu, ştiu că ştiţi, dar vă spun şi eu, ca să vedeţi că mai ştiu şi alţii. Oamenii nu v-au votat pentru că sunteţi Făt Frumos şi Prâslea cel Voinic. Nici pentru că toţi candidaţii voştri sunt competenţi, oneşti şi fără de pată. Nici pentru că i-aţi convins prin programe, argumente şi exemple concrete că aveţi stofă de salvatori ai naţiei. Mulţi dintre ei speră să vă dovediţi astfel. Gândiţi-vă la asta când veţi împărţi colegilor fructele victoriilor.

www.raduherjeu.ro