În comuna Brezoaia (jud. Dâmboviţa), un cetăţean turmentat stă cu o sticlă în mână, postat lângă un afiş şi cere voturile celorlalţi discipoli ai lui Bacchus.
„Votaţi-mă! Mă votaţi, mă?”, întreabă chefliul. Cum ceilalţi amici de pahar îl susţin cu fermitate, răsplata nu se lasă aşteptată. „Ei, atunci vă dau câte o bere! Băi băieţi, cum îmi stă ca afiş electoral? Să nu beţi noaptea, numai când nu dormiţi! În rest, apă să nu mai beţi! Numai băutură!”, sună predica de pe lângă afiş a candidatului cu berea în mână.
Confuzia ideologică de pe scena politică românească la vârf se amplifică în crâşma sătească, pe fondul berii rostogolite pe gâtlejuri. „Stânga se consideră un partid mai minoritar. Deci partidele de dreapta sunt superioare!”, spune un politolog al satului. Însă pentru alt chefliu, mai ambetat, persoana contează în primul rând. „Trebuia în locul la altul, altul! Trebuia! Unde e hârtia aia aşa, aşa! Trebuia…care-i mai deştept!”, spune un altul, fără a contribui esenţial la soluţionarea veşnicei dispute: dreapta sau stânga?
La o analiză a desfăşurării campaniei în sat, unul din participanţii la think tank-ul politic din Brezoaia pune o întrebare esenţială: „Cine n-are bani? Tu sau ei?”. Răspunsul survine imediat: „Noi. Ei au, dă-i dracului!” Şi bătrânele din sat se dau în vânt după alegeri. Întrebată dacă îi place campania electorală, o femeie cu o bere nedesfăcută în mână, răspunde în doi peri. „Îmi place. Toate alea îmi plac. Păi ce să-mi placă altceva?!”, spune ea.
Şi în comuna Lunguleţu, cârciuma a devenit Acropolea unde sunt dezbătute probleme alegerii celor mai buni dintre fiii satului. „Fi-i-ar găleata a dracului de primar!”, spune un cetăţean revoltat împotriva autorităţii edilului în funcţie. Un altul îi atrage atenţia că se poate e bine aşa rău cum e. „Deocamdată cu găleţile văd că s-au mai potolit. Acum patru ani de zile am strâns găleţi de împărţeam de moşi! Împărţeam de moşi găleţi câte-am avut!”, a spus un ins mulţumit că găleţile candidaţilor nu-i mai năboiesc în curte.
Deşi turmentaţi, alegătorii nu mai sunt atât de tulburaţi precum personajul lui Caragiale, iar prin aburii alcoolului văd foarte bine câte parale fac promisiunile de campanie. „Ne minte că ne dă, ne face, ne dă subvenţie la motorină, la benzină…nimic! Promisiuni multe, fapte puţine! Am ajuns în sapă de lemn!