„Echilibrul de putere s-a schimbat semnificativ în Ucraina în ultimele zile. Trebuie să priveşti situaţia în ansamblu. Contraofensiva Kievului s-a încheiat cu înfrângere în regiunea Herson, dar cu succes în regiunea Harkov. Situația de la Harkov și retragerea forțată a forțelor aliate este punctul de cotitură. Dacă lăsăm deoparte efectele psihologice și grijile perfect legitime ale patrioților (n. red. – ruşi), merită totuși să spunem că de-a lungul istoriei Operațiunii Militare Speciale (SOW) am ajuns la punctul fără întoarcere”, scrie Alexander Dughin în ultimul său editorial, intitulat „A început”.
„Suntem în pragul celui de-al Treilea Război Mondial, spre care Occidentul se încăpățânează să ne împingă. Nu mai este o teamă sau anticipare, ci un fapt. Rusia se luptă cu Occidentul colectiv, NATO și aliații săi (deși nu toți – Turcia și Grecia au o poziție separată, iar o serie de țări europene, în primul rând Franța și Italia, dar nu numai acesta, nu doresc să ia parte la războiul cu Rusia). Amenințarea celui de-al Treilea Război Mondial este din ce în ce mai aproape„, mai consideră politologul.
„Este o întrebare deschisă dacă se va recurge la armele nucleare. Cu toate acestea, probabilitatea unui Armaghedon nuclear crește pe zi ce trece. A devenit destul de clar ceea ce unii oficiali militari americani recunosc, anume că Occidentul nu va fi mulțumit nici măcar cu retragerea noastră totală din fostul teritoriu ucrainean, ci va încerca să lovească pământurile noastre , cerând „predarea necondiționată” (Jens Stoltenberg ), „deimperializarea” (Hodges) și dezmembrarea Rusiei.
În 1991, Occidentul s-a bucurat de prăbușirea URSS și de capitularea noastră ideologică și, mai ales, de adoptarea de către noi a ideologiei liberale occidentale, a sistemului politic și de punerea economiei sub supravegherea curatorilor occidentali. În prezent, Occidentul tratează ca pe o linie roșie chiar faptul existenței unei Rusii suverane, chiar și în interiorul granițelor Federației Ruse.
Contraofensiva Forţelor Armate Ucrainene în regiunea Harkov este o lovitură a Occidentului împotriva Rusiei. Toată lumea știe că atacul a fost organizat, pregătit și efectuat sub comanda și supravegherea Statelor Unite și a NATO. Nu este vorba doar de utilizarea echipamentelor NATO, ci și de sprijinul direct din partea serviciilor secrete militare, al sateliţilor occidentali, mercenarilor și instructorilor. Potrivit Occidentului, acesta trebuia să fie începutul sfârșitului nostru. Deoarece am arătat slăbiciune în apărarea zonelor din regiunea Harkov pe care le controlam, putem fi învinși și mai departe. Acesta nu este doar un mic succes al contraofensivei de la Kiev, ci și prima victorie vizibilă a Drang nach Osten (n. red. – expresie germană, care înseamnă „expansiune spre răsărit” şi care desemnează politica de cucerire germană între Elba și Oder până spre țărmurile Balticii (sec. 10-13), reluată de Hitler în cadrul planului său de creare a unui „spațiu vital pentru germani”) condus de NATO„, mai scrie Dughin.
„Puteți, desigur, să puneți toate acestea pe seama „dificultăților tehnice” temporare și să amânați analiza reală a situației pentru mai târziu. Dar asta ar întârzia doar realizarea unui fapt existent care ar putea doar să ne slăbească și să ne demoralizeze.
Trebuie deci recunoscut cu sinceritate: Occidentul ne-a declarat război și îl poartă deja. Nu noi am ales acest război, nu l-am dorit. Nici în 1941 nu ne-am dorit un război cu Germania nazistă și nu am vrut să credem în el până în ultima clipă.
Operaţiunea Militară Specială (SOW) s-a încheiat ca o operațiune limitată de eliberare a Donbasului și a unor zone din Nova Rossia. S-a transformat treptat într-un război total cu Occidentul, în care regimul nazist de la Kiev însuși joacă un rol exclusiv instrumental. O încercare de a o pacifica și de a elibera unele dintre zonele ucrainene controlate de naziști din Nova Rossia a eșuat, menținând în același timp echilibrul geopolitic de putere existent în lume, un fel de operațiune tehnică; a pretinde că vom continua SOW este un subiect periferic în opinia publică, pur și simplu nu mai are sens.
Împotriva voinței noastre, ne-am trezit în război, iar acest lucru este valabil pentru fiecare cetățean al Rusiei: fiecare dintre noi este vizat de un inamic, un terorist, un lunetist, un grup subversiv„, mai spune ideologul Kremlinului.
„Totodată, situația este de așa natură încât, chiar dacă ne-am dorit foarte mult, nu se mai poate reveni la condițiile înainte de 24 februarie 2022. S- a întâmplat ceva ireversibil; nu mai are sens să ne temem de orice concesii sau compromisuri din partea noastră. Inamicul va accepta doar capitularea, înrobirea, dezmembrarea și ocupația noastră totală. Deci pur și simplu nu avem de ales.
Sfârșitul SWO înseamnă necesitatea unei transformări profunde a întregului sistem politic și social al Rusiei contemporane, mutând țara către război: în politică, economie, cultură și sfera informațională. SWO ar fi putut fi un conținut important, dar nu singurul, al vieții publice a Rusiei. Războiul cu Occidentul subjugă totul.
Frontul ideologic
Rusia s-a trezit într-un război ideologic. Valorile pe care stă Occidentul globalist – LGBT, legalizarea drogurilor, conectarea omului cu mașina, deplasarea totală a populației ca urmare a migrației necontrolate etc. – sunt inseparabile de hegemonia politico-militară și de sistemul său unipolar. Liberalismul occidental și dominația militaro-politică și economică a Statelor Unite și a NATO sunt una și aceeași. A lupta cu Occidentul și, în același timp, a accepta (chiar parțial) valorile lui, în numele cărora duce un război de distrugere împotriva noastră, este pur și simplu absurd.
Propria noastră ideologie, cuprinzătoare, nu ne-ar fi „utilă” doar astăzi. Dacă nu o avem, vom pierde. Occidentul va continua să ne atace din afară, cu mâinile naziștilor ucraineni înarmați și antrenați, dar și din interior – cu mâinile coloanei a cincea, liberale, care descompune conștiința și degenerează sufletul tinerei generații. În această situație, fără o ideologie care să definească clar cine este prieten și cine este dușman, vom fi aproape neputincioși.
Conturul general al ideologiei ar trebui anunțat imediat, iar esența ei ar trebui să fie o respingere completă și directă a ideologiei occidentale, a globalismului și a liberalismului totalitar, cu toate subgenurile sale tratate instrumental – neonazismul, rasismul și extremismul.
Aliații noștri
Aliații joacă un rol foarte important în orice război. Astăzi Rusia nu are mulţi, dar avem câţiva. Este vorba în primul rând despre acele țări care resping ordinea occidentală unipolară și liberală. Pentru susținătorii multipolarității, cum ar fi China, Iran, Coreea de Nord, Serbia, Siria, Republica Centrafricană, Mali și, într-o oarecare măsură, India, Turcia, o serie de țări islamice, africane și latino-americane (în primul rând Cuba, Nicaragua, Venezuela).
Lucrul cu ei ar trebui să implice toate resursele noastre, nu numai profesionale, ci și diplomație publică. Și pentru asta ai nevoie și de o ideologie. Ar trebui să ne convingem aliații că am decis să o rupem ireversibil cu globalismul și hegemonia occidentală și că suntem gata să mergem până la capăt în construirea unei lumi multipolare. Ar trebui să fim consecvenți și hotărâți în această chestiune. Vremurile semitonurilor și ale compromisului au trecut. Războiul Occidentului împotriva Rusiei împarte omenirea pe două părți diferite ale baricadei.