Alexandra Furnea, supravieţuitor Colectiv: „Există un rău profund în măduva României. De murit, murim doar noi, niciodată ei”

Alexandra Furnea susţine că Vlad Voiculescu, Ministrul Sănătăţii, nu ar trebui să plătească cu funcţia după dezastrul de la Institutul Matei Balş, având în vedere că a preluat mandatul de mai puţin de o lună, timp insuficient pentru a rezolva problemele din sistemul de sănătate, care sunt nenumărate.

Alexandra Furnea face şi o trecere în revistă a dezastrelor care s-au petrecut în ultimii ani în România, în urma cărora au fost pierdute sute de vieţi.

„De câțiva ani, am senzația că am devenit un soi de cronicar al numeroaselor tragedii provocate de România.
Cu degete cicatrizate, bat în van la tastatură lucrurile pe care le simt când văd istoria repetându-se în fiecare nenorocire care se tot abate asupra noastră.

De multă vreme, apar în fața noastră aceleași personaje în costume și uniforme, cuibărite la adăpostul funcțiilor, vorbindu-ne cu falsă compasiune despre motivele, mereu explicabile într-o formă sau alta, pentru care au murit oameni.

Se oferă condoleanțe, se ridică tonul, aroganța se zbate să rupă cusăturile măștii și este cu greu ținută în frâu de călăii megalomani cărora nu le pasă decât de păstrarea puterii, a statutului, a imaginii și…a averii. Uneori le mai scapă câte o înjurătură. Îi bagă în p*lă pe morți. Alteori întreabă „care e problema”. Asta e, s-a greșit. Revolta e doar în capul nostru.
(…) Apuseni, Giulești, Colectiv, Reșița, Piatra Neamț, Balș, To Be Continued. Ar putea prea bine să fie numele episoadelor sinistre ale serialului macabru numit „România”, care rulează nestingherit de mai bine de 30 de ani.

Poveștile sunt diferite, dar firul narativ care le leagă, de la un episod la celălalt, este unul singur: corupția. Actorii sunt mereu aceiași și acționează tot timpul în numele și întru protejarea unui mare și puternic stăpân care, aparent, este Statul, anti-erou de neînfrânt, în realitate nimic altceva decât o himeră. Căci ei sunt, de fapt, acest stat. Ei sunt, de fapt, România.

De murit, murim doar noi, niciodată ei. Iar noi nu suntem personaje sau actori în slujba vreunui rol, ci oameni în carne și oase, oase care ard, se rup și pârâie sub picioarele lor. Pentru a stinge focul pe care tot ei l-au pornit, ne sfărâmâ sub tălpi până când devenim cenușă.

Apoi merg mai departe.

Mereu aceiași. Neschimbați. Mereu nepedepsiți. Pregătiți pentru un nou episod pe care îl vor explica, gestiona și rezolva la fel ca înainte – cu incompetență, aroganță, vociferări și mușamalizări. Un nou episod cu morți nevinovați pe care îi va acoperi temeinic, programatic, tăcerea.

Da, sistemul sanitar din România ucide. Da, Sistemul de Urgență din România ucide. Da, statul ucide. Dar cum rămâne cu Justiția? Ea ce face? Ea bate cuiul în sicriu.

Dosarul Revoluției – trimis în judecată în data de 8 aprilie 2019, la 30 de ani după fapte.

Dosarul Mineriadei – întors la Parchet în 2020.

Dosarul Giulești – asistenta care a părăsit bebelușii, 2 ani de închisoare. Electricianul, 1 an de închisoare cu suspendare. Managerul spitalului, 6 luni cu suspendare. Șeful secției, achitat.

Dosarul Apuseni – clasat.

Dosarul Gigină – plimbat prin instanțe. Nicio concluzie și niciun inculpat.

Dosarul Colectiv I (noaptea incendiului) – tergiversări continue în faza de Apel, la 6 ani de la incendiu.

Dosarul Colectiv II (ceea ce s-a întâmplat în spitale și intervenția de „salvare”) – încă în faza de anchetă. Zeci de tineri infectați, decedați din cauza septicemiei. Nicio concluzie și niciun inculpat. „Avem tot ce ne trebuie”.

Spitalul Județean din Piatra Neamț – dosar în faza de anchetă. Nicio concluzie și niciun inculpat.

Spitalul de Boli Infecțioase din Reșița – dosar penal în faza de anchetă. Nu s-a mai auzit nicio veste. Nicio concluzie și niciun inculpat.

Spitalul Matei Balș – în faza de anchetă.

România – Nicio concluzie și niciun inculpat.

Trebuie să înțelegem că atâta timp cât vinovații rămân fără vină, cât nu înfundă pușcăriile, nu li se confiscă averile, nu răspund legal, nu sunt pedepsiți pentru ceea ce fac, istoria va continua să se repete și vom continua să numărăm tragedii pe rozarul întunecat al acestui neam bolnav. Cât timp Justiția doarme sau se joacă de-a dreptatea, vom tot lua foc.

Există un rău profund în măduva României. Tentaculele lui se împletesc cu iscusință între ele și formează aceste încrengături, cumetrii și complicități din cauza cărora suferim și murim. Câtă vreme nu vom izbuti să îl stârpim cumva, nu vom fi altceva decât victime ale intangibililor zei ai acestei țări, ce nu mai are demult vreun Dumnezeu, în afara Corupției.

Deseori închid ochii și îmi imaginez cum ar fi România într-un univers paralel, în care personaje ca Bănicioiu, Ponta, Arafat, Streinu-Cercel, Oprea, Șchiopu, Cârstoiu, Lascăr și alții, și alții, și alții, ar fi trași la răspundere exemplar pentru derapajele, greșelile, minciunile și „combinațiile” lor. Un univers paralel cu pedepse și ispășiri serioase.

Într-o asemenea lume, aș bate la tastatură cu degete întregi, prietenii mei și-ar sărbători zilele de naștere în loc să li se facă parastase, Aura Ion și-ar practica meseria mult-iubită, Bogdan Gigină ar fi poate tătic, bebelușii născuți la Giulești ar împlini 11 anișori și niciun spital nu ar mai număra morții arși în paturile în care ar fi trebuit să se facă bine.

Apoi deschid ochii și îmi văd mâinile. Îmi ating cu ele cicatricile de pe ceafă, spate și umeri. Mi le trec prin ceea ce a mai rămas din părul meu și simt peticele pleșuve de pe scalp. Îmi amintesc că nu mai pot să-l sun pe Claudiu să îl chem la concert, și nici să-i scriu lui Alex să-l întreb despre noul album. Niciodată.

Alexandra Furnea, supravieţuitoare de la Colectiv, spune că are încă încredere în Vlad Voiculescu

Așa cum nu mai pot familiile celor de la Balș să-și îmbrățișeze oamenii iubiți.
Așa cum nu mai pot familiile celor de la Piatra Neamț să-i aștepte acasă pe cei dragi.
Așa cum părinții de la Giulești nu vor spune niciodată „suflă în lumânări și pune-ți o dorință”, ci vor privi în ele singuri și pustii, la Biserică, la „Morți”.
Așa cum mama Aurei Ion nu va merge la ceremonia de absolvire a fiicei ei.
Așa cum Bogdan Gigină nu va fi vreodată tată.

Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei care au murit de mâna României.

Urmăresc cu tristețe parazitarea politică a tuturor acestor tragedii și nu pot să nu remarc cât de nerușinată a devenit presa în ultima vreme, în dorința ei de a servi aceiași actori, aceleași personaje, aceleași interese, același vechi „regim”, până la urmă, care i-a ținut în funcții pe eternii corupți ai țării. Ei sunt cauza directă a ororilor pe care le vedem și le trăim. Ei sunt „artizanii” groazei.

Îmi permit, pe final, o ultimă observație care nu va fi pe placul tuturor și pentru care voi primi cu siguranță reproșuri. Pe Vlad Voiculescu l-am cunoscut înainte să devină politician și, pentru mine, a rămas bărbatul timid și sufletist care ajuta oameni fără să aștepte nimic în schimb. Nu cred că funcția l-a schimbat în vreun fel și nu cred că trebuie să plătească, după o lună de mandat, pentru greșelile celor care l-au precedat preț de zeci de ani, în timp ce aceștia primesc laude prin presă, după 2 decade de incompetență. Din punctul meu de vedere, cabinetul lui este cea mai bună șansă la însănătoșire pe care o are sistemul nostru sanitar profund bolnav. Dacă mă înșel, aș prefera să mi-o dovedească timpul și faptele, nu mârșăviile și manipulările politice sau din media.

Poate că sunt naivă, dar cred că oamenii cât de cât noi pe care am reușit, prin puterea votului, din păcate mult prea slab exercitată, să îi alegem să ne reprezinte sunt totuși altceva față de ce am avut până acum, față de costumele și uniformele adăpostitoare de hăuri.Sper ca măcar câțiva dintre ei să izbutească să înlocuiască fantoșele vechi și ponosite, actorii bătrâni și stricați, cu persoane în carne și oase, care știu că pot, la rândul lor, să ardă.

Momentan, aleg să îmi pun speranța subțire și șubrezită în oameni ale căror mâini nu sunt însângerate și care nu au rămas, la un moment dat, cu bucăți din pielea mea, sau a celor dragi mie, între degete. Îi rog, de asemenea, să se țină de promisiuni și să arate, fără putință de tăgadă, că sunt într-adevăr diferiți. Și să dea sentințe și pedepse pe măsura faptelor.

Dacă îmi vor înșela așteptările, am să-i sancționez la vot. Speranța și încrederea nu sunt necondiționate, dar le prefer corupției deznădăjduitoare și criminale.”, a scris Alexandra Furnea pe Facebook.

Citeşte şi: Diana Şoşoacă se pregăteşte de noi proteste şi cheamă românii să i se alăture: „Ieşiţi în stradă dacă vă pasă”