ALOCAŢII 2022.Alocaţiile „europene” reprezintă o formă de prestaţii familiale care au ca scop asigurarea securităţii sociale pentru salariaţii şi lucrătorii independenţi, şi membrii familiilor acestora, care au reşedinţa într-un stat membru al Uniunii Europene şi desfăşoară o activitate salarială sau independentă într-unul dintre aceste state. Aceste „alocaţii” se acordă pentru copiii avuţi în îngrijire, ca şi alocaţiile care se acordă în România. Diferenţa constă în faptul că, urmare a desfăşurării unei activităţi salariale sau independente pe teritoriul unui alt stat membru UE, această alocaţie poate avea un cuantum mai mare (în majoritatea cazurilor), acest cuantum depinzând de legislaţia statului respectiv.
De aceste alocaţii pot beneficia copiii ai căror părinţi lucrează legal pe teritoriul Uniunii Europene. Astfel, părinţii care au dreptul de a primi această alocaţie ca urmare a activităţii desfăşurate în afara României, pe teritoriul Uniunii Europene, pot beneficia de alocaţie pentru copiii lor, în cuantumul stabilit de legislaţia ţării în care lucrează, indiferent dacă aceştia au sau nu copiii împreună cu ei.
De aceste alocaţii pot beneficia copiii ai căror părinţi lucrează legal pe teritoriul Uniunii Europene. Astfel, părinţii care au dreptul de a primi această alocaţie ca urmare a activităţii desfăşurate în afara României, pe teritoriul Uniunii Europene, pot beneficia de alocaţie pentru copiii lor, în cuantumul stabilit de legislaţia ţării în care lucrează, indiferent dacă aceştia au sau nu copiii împreună cu ei.
Pentru obţinerea “alocaţiei europene” trebuie să vă adresaţi instituţiei competente cu plata prestaţiilor familiale din România (AJPS) şi din statul în care lucrătorul migrant îşi desfăşoară activitatea. Aceste instituţii sunt organizate diferit de la un stat la altul. În Italia, de exemplu, trebuie să mergeţi la Institutului Naţional de Protecţie Socială (INPS).
În Romania, instituţia responsabilă cu plata prestaţiilor familiale este Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, care la nivel local este reprezentată de Agenţiile Judeţene pentru Prestaţii Sociale. Procedura se demareaza prin depunerea formularului E411 completat în partea A la instituţiile abilitate cu plata prestatiilor familiale din România sau din ţara în care lucrătorul migrant îşi desfăşoară activitatea.
Plata “alocaţiei europene” va fi efectuata dupa completarea integrala a formularului E411 si depunerea acestuia la institutia responsabila din statul UE competent cu plata “alocatiei”. Perioada de timp scursa intre data depunerii formularului E411 la institutia responsabila cu plata “alocatiei europene” si plata propriu-zisa a alocatiei depinde de factori precum: corectitudinea datelor completate in formular (nume, adrese, coduri numerice personale etc.) si perioada necesara obtinerii de informatii de la alte institutii abilitate.
Procedura consta in completarea formularului E411, in dublu exemplar, reprezentand cererea de informatii privind dreptul la prestatii familiale in statul de resedinta al membrilor familiei si depunerea acestuia la institutia abilitata.
Urmatorul pas este stabilirea statului competent care va acorda alocatia, in functie de natura activitatii desfasurate de catre parinti pe teritoriul Romaniei si/sau al statului respectiv. Indiferent care este statul competent, procedura de obtinere a „alocatiei” este aceeasi: completarea formularului E411.
Pentru obtinerea „alocatiei europene” trebuie sa va adresati institutiei competente cu plata prestatiilor familiale din Romania (AJPS) si/sau din statul in care lucratorul migrant isi desfasoara activitatea. Aceste institutii se numesc diferit de la un stat la altul (de exemplu, in Italia acestea se numesc institute de securitatea sociala).
In Romania, institutia responsabila cu plata prestatiilor familiale este Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale care la nivel local este reprezentata de Agentiile Judetene pentru Prestatii Sociale. Astfel, formularul va fi depus la AJPS-ul de care copiii lucratorului migrant apartin ca domiciliu.
În UE, ţara care răspunde de drepturile dvs. de securitate socială, inclusiv de prestaţiile familiale (alocaţii pentru copii, alocaţii de creştere a copilului, etc.), se stabileşte în funcţie de statutul dumneavoastră profesional şi de locul de reşedinţă – nu de cetăţenia pe care o aveţi.
Legislaţia naţională stabileşte condiţiile în care părinţii primesc prestaţii familiale. De obicei, părinţii au dreptul la prestaţii dintr-o anumită ţară din UE:
-dacă lucrează acolo
-dacă primesc o pensie de stat de la sistemul de securitate socială din ţara respectivă (de exemplu, pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate sau pensie de urmaş)
-sau dacă pur şi simplu locuiesc în ţara respectivă.
Reţineţi faptul că prestaţiile familiale variază mult de la o ţară la alta.
Dacă vă stabiliţi cu întreaga familie în altă ţară din UE şi sunteţi afiliat doar la sistemul său de securitate socială, veţi fi supus regimului de prestaţii familiale din ţara gazdă.
Însă, dacă sunteţi detaşat în străinătate pe termen scurt (mai puţin de 2 ani) şi rămâneţi asigurat în sistemul de securitate socială din ţara de origine, prestaţiile familiale vă vor fi plătite în continuare de ţara de origine.
Membrii familiei locuiesc în altă ţară
Dacă unii membri ai familiei dumneavoastră nu locuiesc în ţara în care sunteţi asigurat, aţi putea avea dreptul la prestaţii familiale din mai multe ţări.
În astfel de cazuri, autorităţile naţionale din ţările implicate vor analiza situaţia ambilor părinţi şi vor decide ce ţară poartă responsabilitatea principală pentru plata prestaţiilor. Decizia se va lua în conformitate cu „ regulile de prioritate”.
În general, ţara care poartă responsabilitatea principală pentru plata prestaţiilor este ţara în care aveţi drepturi la prestaţii sociale în baza faptului că lucraţi sau desfăşuraţi activităţi independente pe teritoriul său (dumneavoastră sau soţul/soţia).
Dacă beneficiaţi de astfel de drepturi în două ţări, responsabilitatea de a plăti îi revine ţării în care locuiesc copiii şi în care lucrează unul dintre părinţi. Dacă niciunul dintre dvs. nu lucrează în ţara în care locuiesc copiii, veţi primi prestaţii din ţara în care nivelul acestora este cel mai ridicat.
Dacă aveţi dreptul la pensie în două ţări, responsabilitatea de a plăti îi revine ţării în care locuiesc copiii şi care plăteşte una dintre pensiile respective. Dacă niciunul dintre dvs. nu primeşte pensie în ţara în care locuiesc copiii, veţi primi prestaţii din ţara în care aţi fost asigurat sau în care aţi locuit mai mult.
Dacă dreptul dumneavoastră la prestaţii familiale se bazează pe rezidenţa în două ţări, responsabilitatea de a plăti îi revine ţării în care locuiesc copiii.
Dacă prestaţiile primite de la ţara care deţine responsabilitatea principală au o valoare mai mică decât cele pe care le-ar fi acordat ţara cu responsabilitate secundară, ţara cu responsabilitate secundară va plăti un supliment egal cu diferenţa dintre valorile celor două prestaţii. Astfel, vi se va plăti maximul de prestaţii cuvenite.
Dacă aţi divorţat şi fostul partener primeşte prestaţii familiale, dar nu le utilizează pentru întreţinerea copilului, contactaţi autorităţile competente în domeniul prestaţiilor familiale din ţara în care locuieşte copilul şi solicitaţi ca plata beneficiilor să fie redirecţionată către dumneavoastră, în calitate de părinte care se ocupă de fapt de întreţinerea familiei.
Cererea poate fi depusă în orice ţară din UE în care dumneavoastră sau celălalt părinte aveţi dreptul la prestaţii. Autorităţile din ţara în care depuneţi cererea o vor transmite şi celorlalte ţări responsabile de cazul dumneavoastră.
Dacă depuneţi cererea la timp într-una dintre ţări, se va considera că aceasta a fost depusă la timp în toate celelalte ţări din UE în care aveţi dreptul la prestaţii familiale. Dacă autorităţile din ţara în care aţi depus iniţial cererea nu au trimis la timp dosarele către omologii lor, ţările respective nu pot invoca acest motiv pentru a vă respinge cererea.
Contactaţi autorităţile naţionale pentru a afla care este termenul limită până la care puteţi solicita prestaţii familiale. Nerespectarea acestuia poate duce la pierderea dreptului la prestaţii.
Autorităţile naţionale au obligaţia de a coopera şi de a-şi comunica toate informaţiile necesare pentru tratarea cererii. Pentru a evita dificultăţile legate de limbă, administraţiile naţionale utilizează formulare standard pentru a face schimb de informaţii.
Statele membre îşi stabilesc propriile norme cu privire la drepturile la prestaţii şi servicii. Toate statele membre oferă o formă sau alta de prestaţii familiale, dar valoarea acestora şi condiţiile de acordare variază mult. Dacă unele ţări furnizează plăţi periodice, altele acordă mai degrabă scutiri de la plata impozitelor.
Pentru a evita eventualele neînţelegeri care ar putea avea un impact semnificativ asupra veniturilor dumneavoastră, informaţi-vă cu privire la sistemul de securitate socială din ţara gazdă.