Aloe Vera sau Aloe Barbadensis, este o plantă subtropicală, din familia liliaceelor, înrudită cu usturoiul, ceapa, crinul și laleaua. Ea seamănă cu un cactus, are frunze cărnoase în formă de lance care cresc direct din pământ, suportă perfect lipsa apei, iubește lumina și căldura, scrie doctorulzilei.ro. Venerată pentru proprietățile sale tămăduitoare, aloe a dat naştere la mituri şi legende de-a lungul istoriei sale, vechi de peste 3000 de ani. Vechiul tratat medical „Papyrus Ebers” consemna multiplele ei efecte curative. Cu sute de ani în urmă africanii agățau planta în mănunchiuri deasupra ușii pentru a alunga spiritele malefice.
Egiptenii o foloseau pentru tratarea rănilor și împotriva infecțiilor. Ei o numeau „planta nemuririi” și o puneau printre darurile funerare la înmormântările faraonilor, pentru a asigura, chiar și după moarte, sănătate spiritului faraonului.
Pe tărâmurile egiptene, magia plantei de aloe s-a păstrat până în prezent, ea fiind considerată simbol al fericirii și protecției, fiind cultivată în casă pentru ocrotirea familiei de diversele energii negative.
In zilele noastre, meritele sale sunt recunoscute şi autentificate de experienţele oamenilor, dar şi de o serie de studii ştiinţifice. Se cunosc peste 250-300 de specii de aloe dintre care aloe vera are cele mai notabile efecte terapeutice.
Aloe vera este un complex de peste 240 de substanțe active, printre care se numără 18 aminoacizi, vitamine, minerale precum: calciu, magneziu, potasiu, fosfor, cupru şi zinc, hormoni vegetali care stimulează creșterea celulară şi cicatrizarea, polizaharide, enzime și fitosteroli care ajută la reducerea inflamării.
Citeşte şi Tratamente de păr cu aloe vera
Numele ei provine din limba arabă, aloeh însemnând, în limba arabă, sevă cristalină și amară, suc amar și strălucitor. Frunzele de aloe vera conțin componența cea mai valoroasa a plantei, cunoscutul gel de aloe vera. Cercetarile stiintifice au arătat că sucul din frunze are o acțiune bactericidă și antiseptică. De aceea, ranile tamponate cu suc se vindecă mai repede, la fel ca și arsurile, ulcerele varicoase, abcesele și dermatozele.
Aloe vera a fost amintita oficial ca un foarte eficient laxativ și protector al pielii în lucrarea United States Pharmacopoeia în 1820. Aloe vera atinge maturitatea dupa 3-4 ani și abia atunci poate începe perioada de recoltare. Înainte de recoltarea frunzelor planta nu se udă timp de 5 zile.
După tăierea unei frunze, sucul obținut prin stoarcerea acesteia trebuie utilizat în decurs de maxim două ore deoarece se oxidează foarte rapid, pierzându-și din calitățile vindecătoare. În cazul gastritei, sucul de aloe se prepară în felul următor: o frunză de aloe vera tocată se stoarce printr-un tifon steril iar sucul rezultat se fierbe timp de trei minute. Se ia câte o linguriță mică de trei ori pe zi din sucul proaspăt preparat.
Aloe vera se folosește nu numai pentru vindecarea oamenilor, dar și pentru tratarea plantelor. Plantele care se înmulțesc prin butași vor prinde rădăcini mult mai repede dacă se țin într-o soluție formată din: o parte suc de aloe și nouă părți de apă. Atunci când o plantă de cameră se îmbolnăvește sau se dezvoltă încet, se scoate din ghiveci și se plantează în pământul în care crește o plantă de aloe. În cazul unei perioade nefavorabile mutării florilor, se scoate un pahar de pământ din ghiveciul cu aloe și se încorporează în ghiveciul cu floarea afectată.