În ziua devastatorului seism, el se afla într-o tabără de bază, unde se pregătea pentru escaladarea unui „vecin” al Everestului, Muntele Lhotse, cu o înălțime de 8.516 metri, care trebuia să fie cel de-al 7-lea vârf de peste 8.000 de metri din palmaresul său cucerit fără a folosi mască de oxigen și șerpași de mare altitudine. Între două acțiuni de aclimatizare, alpinistul se odihnea, citind în cortul său, atunci când „brusc, totul a început să se miște”.
„Îmi păstrez calmul și aștept să treacă. Momentul pare o eternitate (…). Mă aștept ca întregul ghețar să se spargă și să mă tragă în adâncurile lui. Iar apoi, liniște„, își aduce aminte Alex Găvan. A ieșit din cort, a văzut avalanșa venind direct spre el de pe Muntele Pumori și a fugit să se adăpostească. „Principalul risc era acum să mă sufoc, ca milioanele de particule de gheață să-mi umple căile respiratorii„, dar, în final, a scăpat teafăr.
Alpinistul descrie apoi cum a ajutat la operațiunile de salvare, a oferit asistență medicală pentru doi alpiniști chinezi, unui japonez și unui șerpaș. El a vorbit și despre eforturile doctorilor prezenți la fața locului pentru a-i salva pe cei răniți.
În aceleași mărturisiri făcute pentru Time, alpinistul atrage însă atenția asupra faptului că „Everestul nu ar trebui să fie locul unde să înveți fundamentele cățărării, așa cum se întâmplă acum, odată cu numărul copleșitor de expediții comerciale„.
„Se pare că nu s-a înțeles nimic din dezastrele anterioare de pe Everest. Munții ar trebui sa fie un loc de înălțare a sufletului, nu a ego-ului cuiva. Simt că înfuriem tot mai mult acești munți. Cineva trebuie să își dovedească mai întâi meritele pentru a-i fi permis accesul în casa zeilor. (…)Viața și deciziile sunt dure pe acoperișul lumii„, mărturisește Alex Găvan.
Citeşte şi MESAJELE lui Alex Găvan, alpinistul român de pe Everest, au ajuns în presa internaţională