Dacă până în prezent Alzheimerul era pus pe seama distrugerilor celulare din zonele frontală şi temporală ale creierului, această investigaţie realizată în ultimii trei ani este axată pe o fază mai timpurie a bolii, în care se constată un defect metabolic localizat în zonele parietale, unde se găseşte capacitatea cognitivă care îl diferenţiază pe Homo Sapiens de celelalte animale, inclusiv de primate, scrie agerpres.ro.
În aceste zone situate în partea central-superioară a creierului s-au produs cele mai importante schimbări în ultimii cinci milioane de ani, afirmă Emiliano Bruner, cercetător la Centrul Naţional pentru Cercetare Umană din Spania. Aceste modificări constituie „un mare avantaj cognitiv”, cu toate că au produs şi „efecte secundare” întrucât, aflându-se în centrul geometric al creierului, această zonă este predispusă să sufere în urma temperaturilor ridicate, care îi sunt dăunătoare, iar intensa activitate vasculară, ce poate fi asociată toxicităţii, şi cantitatea mare de energie de care are nevoie pot determina tulburări de metabolism.
În consecinţă, „un motor mai puternic şi specific zonelor parietale determină şi o mai mare sensibilitate în faţa neurodegenerescenţei”, consideră cercetătorul spaniol. În aceste sens, el susţine că efectele asociate Alzheimer-ului observate în ariile temporală şi frontală nu sunt cauza acestei boli, ci una dintre consecinţele ei.
În studiu se admite că până în prezent nu s-a putut determina în ce moment al evoluţiei speciei umane a apărut această problemă. De asemenea, el nu propune terapii pentru această afecţiune, ci o interpretare diferită ce va avea nevoie de acum înainte de o evaluare multidisciplinară, inclusiv elaborarea unor studii comparative cu privire la primatele umane şi cele din regnul animal.