Suferinţa prin care a trecut a fost fără margini, scrie libertatea.ro. Au fost trei luni grele, groaznice, în care am avut grijă de ea înainte să se stingă. Şi a fost şi un moment crunt, o zi în care am aflat că e nevoie de o transfuzie de sânge pentru a-i salva viaţa, era totul foarte complicat şi eu am plâns atunci, o zi întreagă nu m-am putut opri din plâns. Treceau oameni pe lângă mine, inclusiv personal medical şi mă întrebau tot felul de lucruri fără importanţă. Asistentele voiau să afle de la mine tot felul de amănunte despre emisiuni TV”, a declarat Amalia Enache.
„Am avut o mamă foarte calmă, caldă, înţelegătoare. Nu am auzit-o niciodată să ridice vocea. Mă tempera, îmi era o foarte bună sursă de echilibru. Îmi aduc aminte şi vocea ei. Mi-e foarte uşor să o văd aici lângă mine. E vorba de un gest care spune foarte multe despre relaţia dintre noi. Mă mângâia foarte mult pe mâini. Ăsta era gestul meu de afecţiune cu mine, cu fratele meu şi cu tatăl. Şi râdea foarte mult”, a mai spus Amalia Enache.