„Eu sunt foarte revoltată pe tot ceea ce înseamnă tratamentul copiilor bolnavi de cancer în România. Eu am dus foarte mulți copii în Franța, la tratament, pentru că am avut câțiva cunoscuți care au avut nevoie de asta și am mai dus și alții. Și am fost și eu cu ei acolo, cu mulți! Felul în care se vorbește cu părinții, felul în care sunt tratați copiii, felul în care arată spitalul… Niciun copil nu e injectat, de exemplu, dacă nu i se pune o pastă înainte, ca să-i amorțească locul și să nu simtă.
Au psihologi care vin și vorbesc și cu copiii și cu părinții. Dacă copilul plânge și e agitat, spune asistenta: stiți ce? Vin mai târziu, poate se liniștește! Ei, eu nu am văzut asta în spitalele noastre. Eu am văzut numai injurii la adresa părinților… Părinții care au copii bolnavi sunt tratați prost. Se țipă la ei, se țipă la copii… Nu există așa ceva în lumea civilizată. (..) Eu mă întreb cum un doctor, cu bună știință, poate să-i spună unui părinte: avem de toate! Am văzut foarte multă îndărătnicie la medicii de copii. Probabil că o să se stârnească vreunul sau altul, dar eu știu despre ce vorbesc”m a spus, „La cină”, Amalia Năstase.