Ambasadorul Franţei: Vreau ca Bucureştiul să-şi păstreze clădirile vechi, sunt excepţionale

Ambasadorul Philippe Gustin a povestit că Bucureştiul a fost, la sfârşitul secolului 19 – începutul secolului 20, „un paradis” pentru arhitecţi, întrucât erau bani mulţi din petrol şi a existat „o voinţă de a construi în mod vizibil, ostentativ şi astfel numeroşi arhitecţi au lucrat în România”.

„Relaţiile dintre ţările noastre erau deja foarte strânse şi mai mult de jumătate din arhitecţii (60%) care au fost la Bucureşti, la sfârşitul secolului 19 – începutul secolului 20, au studiat în Franţa, la Beaux Arts, sau erau francezi. Un procent mic, circa 10% erau francezi. Dar aceşti arhitecţi francezi, precum Paul Gottereau, au avut şansa de a construi marile clădiri ale Bucureştiului: Ateneul, CEC. Aceste clăduri care sunt foarte vizibile. Au fost şi arhitecţi germani în număr mai mare, au fost şi arhitecţi olandezi. Această clădire (reşedinţa Franţei) a fost construită de un arhitect olandez. Aceştia au fost mai numeroşi dar au realizat clădiri mai mici. Acest amestec, acest melting-pot de arhitecţi şi banii care au fost au dus la construirea acestui oraş care seamănă mult cu Parisul, şi ca urmare a faptului că în Bucureşti, un oraş nou, a fost copiat sistemul baronului Osman, cu bulevarde largi, şi asta a contribuit la renumele de Micul Paris”, a explicat Gustin faptul că Bucureştiul era supranumit în acea epocă „Micul Paris”.

Diplomatul a mărturisit că îşi doreşte ca Bucureştiul „să-şi conserve aceste clădiri, această arhitecură, să-şi protejeze aceste clădiri vechi care merită să fi protejate pentru că sunt excepţionale”.

Philippe Gustin a evocat şi numeroasele clădiri abandonate, precizând că, dincolo de speculaţiile financiare, restaurarea clădirilor costă, iar bani nu sunt.

Alte articole

Referendum București 2024. Câți alegători sunt aștepați la urne, cum se votează, care sunt condițiile de validare a referendumului

Repartitoarele de căldură, obligatorii de la 1 ianuarie 2025. Cât costă montarea unui astfel de dispozitiv

„Am văzut că există numeroase clădiri abandonate, există şi multe procese privind restituirile, unele sunt pe cale să devină ruine, şi e păcat. E şi o problemă financiară, nu sunt bani. Pentru a restaura o clădire ca aceasta costă. Şi sunt şi speculaţii financiare, care îi determină pe proprietari să lase clădirile să cadă în paragină pentru a vinde terenul pe care se vor construi apoi clădiri mari”, a punctat Gustin.

Totodată, ambasadorul francez consideră că Bucureştiul trebuie să fie cunoscut mai bine de turişti. „Sunt lucruri de văzut şi care pot atrage turiştii, care nu cunosc Bucureştiul. Imaginea pe care turiştii o au despre Bucureşti, francezii în orice caz, e aceea a unui oraş cu bulevarde mari şi clădiri moderne înalte. Dar nu e aşa. În realitate, când vă plimbaţi prin Bucureşti puteţi vedea un amestec foarte interesant de arhitecturi”, a precizat Philippe Gustin.

Ambasadorul, care îşi va încheia mandatul în această primăvară, a mărturist că este „foarte ataşat” de reşedinţa Franţei la Bucureşti, pe care a refăcut-o complet, dar îi plac şi alte locuri.

„Din Bucureşti, prefer această clădire pentru că sunt foarte ataşat de ea, am restaurat-o aproape complet, totul a fost refăcut în timpul celor doi ani. Totul. E o casă foarte frumoasă. E mai mult decât reşedinţa Franţei, de aceea am publicat cartea (despre această clădire, anul trecut – n.r.), este un liant foarte puternic, s-au împlinit 120 de ani de când această clădire e reşedinţa ambasadorului – a fost ambasadă la început – pentru mine e micul meu paradis. Dar sunt şi multe alte locuri care îmi plac în Bucureşti, bineînţeles”, a spus Gustin.

După doi ani petrecuţi în România, diplomatul susţine că e o ţară în care nu se simte străin.

„Ce îmi place cel mai mult în România e faptul că nu mă simt străin. Sunt la mine acasă. Am trăit mult în ţările Europei Centrale şi de Est, am trăit în Germania, Austria, Ungaria, şi aici sunt într-un mediu unde cu adevărat mă simt ca acasă. Şi asta pentru un ambasador e un lux, un mare lux”, a spus Philippe Gustin.