Amintiri terifiante de la Colectiv: Simţeam moartea aproape. Ca un alpinist macabru, m-am căţărat pe muntele de suflete

„La Colectiv, pe 30 octombrie 2015, am privit moartea drept in ochi. I-am simtit rasuflarea mizerabila, plina de cenusa, si i-am mirosit (par)fumul: un Acid Cianhidric extrem de puternic.

Atunci cand a luat foc stalpul eram chiar in fata scenei. In loc sa fug, am incercat sa-mi fac meseria de jurnalist si am scos telefonul mobil, filmand 42 de secunde din inceputul tragediei. Eram calm si chiar multumit ca reusisem sa surprind acele imagini nenorocite. M-am trezit la realitate abia cand am vazut limbile de foc intinzandu-se pe tavan cu o viteza fulgeratoare.

Ulterior am aflat ca tot focul din club s-a propagat in doar 50 de secunde, ceea ce explica oarecum faptul ca, imediat dupa ce am ajuns la iesire am simtit o arsura puternica pe mana dreapta, in care tineam strans telefonul, care inca filma. Flacara extrem de dureroasa m-a fortat sa dau drumul aparatului, chiar daca – inconstient – am incercat sa rezist cateva clipe. Acum, acel telefon are capacul topit, iar mana dreapta are cele mai mari rani, fiind lasata fara piele de la toate degetele pana la cot.

Citeşte şi Primele imagini de la Colectiv, după incendiul devastator. Administratorul clădirii face acuzaţii grave VIDEO

Alte articole

Despăgubirile în dosarul ”Colectiv”, de peste 60 de milioane de euro, au fost plătite de statul român

Arafat nu a uitat de Colectiv: 15 cluburi au fost închise la sfârşitul anului trecut pentru un număr mai mare de clienţi decât cel permis în incintă. Riscăm să repetăm alte catastrofe

Eram calm cand am ajuns la iesire, fiind convins ca voi parasi clubul la fel de usor cum intrasem in el. La usa insa, ma astepta IADUL: o atmosfera complet neagra, intr-un intuneric ingrozitor, cu oameni blocati unul peste altul, care plangeau si implorau sa fie scosi de acolo, dar si cu un foc ucigator care venea din spate impreuna cu o ploaie toxica de bureti in flacari, care cadea din tavan peste capetele noastre. Urletele tinerilor care nu se puteau misca si se sufocau cu fum, tipetele sfasietoare ale adolescentelor strivite la podea, plansetele care imi spargeau timpanele…m-au facut sa-mi pierd cumpatul si, in scurt timp si echilibrul, cazand cumva in genunchi, dar nu la pamant, ci pe trupurile nefericitilor care, la inceputul concertului, au cantat “The day we die”.

“Doamne, aici imi este sfarsitul. Ajuta-ma”, am spus tremurand, dupa ce am realizat ca trupul meu este blocat ca intr-o menghina, pana la brau, de alte trupuri. Am inceput si eu sa urlu, sa strig, sa cer ajutor, dupa ce – in acel intuneric ingrozitor – mi-am dat seama ca #ImpreunaMurim. Dar nu eram inca pregatit pentru asta.

Dupa ce am simtit ca imi pot misca piciorul drept cativa centimetri, am sperat ca inca nu este totul pierdut. Si, cu o furie de nedescris, pentru ca simteam moartea langa mine, am inceput sa fortez deblocarea piciorului. Apoi, ca un alpinist macabru, m-am catarat pe muntele de suflete care se aflau la doar cativa pasi de izbavire. Iesirea era la doar cativa pasi, insa nimeni nu vedea asta, din cauza intunericului, a fumului si a inghesuielii provocate de panica mortii.

Imi cer iertare celor pe care i-am calcat, incercand sa-mi salvez viata. A fost unul dintre primele lucruri la care m-am gandit cu regret dupa ce am iesit din coma indusa de medici. Intr-adevar, “The day we give in… is the day we die”…

Dupa ce m-am trezit din coma, in care am stat aproximativ 3 saptamani, cu 50% sanse de supravietuire, conform medicilor israelieni, am inceput sa citesc cu nesat toate informatiile legate de tragedie.

Nu-mi amintesc nimic ce s-a intamplat cu mine, din seara in care am fost dus de la Colectiv la spitalul Bagdasar Arseni si pana aproape o luna mai tarziu, cand m-am trezit in cea mai mare unitate medicala pentru arsi din Orientul Mijlociu, spitalul Sheba Tel HaShomer, Israel.

Asa am aflat ca unii ziaristi cu renume se fac ca nu inteleg ce legatura are DNA-ul cu tragedia din Colectiv si ii ataca pe procurorii anticoruptie. Sincer, nu numai eu, ci cred ca si zecile de mii de romani care au iesit in strada dupa moartea celor 63 de tineri nevinovati, NU mai inghitim astfel de manipulari.

DACA patronii clubului NU ar fi dat spaga si ar fi incercat pe cale legala sa-si obtina autorizatiile de functionare, NU se intampla aceasta tragedie.

DACA cei doi capitani ISU NU ar fi “inchis ochii” la neregulile pe care le-au vazut in Colectiv si si-ar fi indeplinit indatoririle de serviciu, NU se intampla aceasta tragedie.

DACA primarul sectorului 4 ar fi respectat legea si NU ar fi eliberat autorizatie de functionare fara ca patronii de la Colectiv sa indeplineasca toate conditiile (oare cum credeti ca a semnat Piedone?), nu se intampla aceasta tragedie.

DACA spitalele ar fi raportat CORECT, din timp, problema bacteriilor, nu ar mai fi murit atatia oameni, din cauza infectiilor intraspitalicesti.

Imi pare rau sa o spun, dar coruptia a ucis in Colectiv, iar clasa politica este principalul vinovat, pentru ca sustine acest flagel, prin legile proaste, prin nivelul scazut de trai al populatiei si prin lipsa de interes in eradicarea fenomenului. Daca in Parlament nu ar mai exista gasti formate pentru interese private, daca politicienii nu ar mai fura din banii publici, ai Romaniei, daca sistemul de sanatate ar fi mai bine finantat, atunci am putea sta linistiti, ca nu se va mai intampla inca un Colectiv.

Insa, din pacate, romanii voteaza chiar si politicieni condamnati. Norocul nostru este ca, de fiecare data, ne trezim in ultimul ceas. Anul acesta, la alegerile locale si parlamentare, vom vedea daca isi mai aduce aminte cineva de #Colectiv.

#ImpreunaRezistam„, a scris Cristian Matei.