Decizia de a părăsi Steaua în favoarea lui Al Hilal şi de a se muta în Arabia Saudită cu toată familia s-a dovedit cea mai bună mişcare pentru Laurenţiu Reghecampf. El, soţia şi cei patru copii au aterizat în Riad ca-n paradis. Stau într-o casă luxoasă, au tot ce le doreşte inima, iar patronul lui Reghe, prinţul Abdulrahman bin Musa’ad, e ca un duh care le îndeplineşte toate dorinţele.
“Am momente în care îmi vine să mă ciupesc, să mă conving că e real şi nu trăiesc un vis. Arabii ne fac să ne simţim speciali. Numai că nu ne-au poleit cu aur, în rest, ne-au împlinit toate dorinţele! Trăim o viaţă în stil regal şi toată lumea ne respectă”, ne-a povestit Anamaria, iar Reghe a completat- o:“Suntem fericiţi, viaţa sigură şi liniştită, confortul, seriozitatea şi bunul-simţ pe care le-am găsit aici ne-au făcut să iubim această ţară”.
Familia Prodan-Reghecampf locuieşte, în Riad, într-un cartier american, destinat exclusiv diplomaţilor, All Bustan Village. “Aici, arabii nu au voie să intre, aşa că putem să stăm şi în costum de baie”, ne-a spus impresara.
Casa în care stau este uriaşă, cu 5 camere mari la parter şi alte 5 la etaj, plus o curte generoasă, în care au piscină şi un loc special amenajat pentru grătar. Fiecare copil are camera lui – Laur jr are chiar şi un loc de joacă -, părinţii şi-au făcut birouri, bucătăria e foarte mare şi complet utilată, iar în living tronează un televizor enorm, la care familia urmăreşte meciurile importante din toată lumea.
Dintre toţi membrii familiei, cea mai dulce viaţă o are, de departe, Anamaria. Dacă picii familiei sunt peste zi la şcoală, iar Reghe e la antrenamente şi la meciuri cu echipa lui, ea se răsfaţă la shopping sau la manichiură: “Ies cu alte soţii de străini care stau aici în complex, cu nevasta lui Diago, cu a lui Nevez sau a lui Pintilii, mergem împreună la salon, facem cumpărături, ne distrăm… Femeile sunt tratate aici ca nişte prinţese, majoritatea au şofer, li se deschide portiera, nu-şi cară singure cumpărăturile”.
Ca să se descurce mai uşor în ţara de adopţie, impresara trage tare să înveţe araba. A început să prindă uşor- uşor cuvintele uzuale, repetă prin casă, unde vorbeşte cu soţul şi cu copiii, are mereu dicţionarul la îndemână şi e convinsă că într-un an se va pune la punct, în sensul că va stăpâni limba cât să poată purta o conversaţie fără poticneli şi greşeli majore.
Citeşte mai mult pe fanatik.ro