ANAF îi obligă pe proprietarii din România care închiriază locuințe sau alte bunuri să respecte reguli stricte privind declararea contractelor și plata impozitelor, fie că închiriază către persoane fizice sau firme.
Contribuabilii care obțin venituri din închirierea bunurilor personale vor trebui să respecte reguli stricte privind declararea contractelor, cât și plata impozitelor aferente.
Chiar dacă este vorba despre persoane fizice sau juridice, legislația prevede obligații clare pentru înregistrarea și impozitarea veniturilor care sunt obținute din chirii.
Citește și : Anunț important pentru români. Documentele care trebuie depuse la ANAF până pe 15 aprilie
Conform legislației în vigoare, contractele de închiriere încheiate între părți, precum și orice modificare a acestora, va trebui declarată la organul fiscal competent. Termenul de declarare este de maximum 30 de zile de la semnarea contractului sau de la data intervenției modificării.
Dacă bunul este deținut în coproprietate, va trebui să fie menționat în contract cine dintre coproprietari va fi responsabil de depunerea declarației la ANAF.
Venitul brut anual obținut din cedarea folosinței bunurilor reprezintă totalitatea sumelor încasate conform contractului de închiriere, indiferent de momentul plății chiriei. Dacă suma încasată este exprimată într-o valută străină, venitul brut anual se calculează pe baza cursului mediu anual comunicat de Banca Națională a României pentru anul respectiv.
La acest venit brut se adaugă, dacă este cazul, valoarea cheltuielilor care ar trebui suportate de proprietar, dar care sunt plătite efectiv de chiriaș.
Persoanele juridice au obligația de a reține la sursă impozitul pe venit de 10%, aplicat asupra venitului net rezultat după deducerea cotei forfetare de 20%.
Impozitul reținut trebuie virat la bugetul de stat până pe data de 25 a lunii următoare celei în care a fost efectuată plata chiriei.
În acest caz, contribuabilii nu mai depun Declarația Unică și nu trebuie să țină Registrul de evidență fiscală
Declarația Unică este obligatorie pentru persoanele fizice care închiriază către alte persoane fizice și trebuie depusă până la termenul stabilit prin lege.
În cazul chiriei exprimate în valută, suma se convertește la cursul mediu anual al BNR pentru anul respectiv.
Proprietarii nu au obligația ținerii evidenței contabile și nu trebuie să întocmească registre speciale pentru aceste venituri.