ANALIZĂ Cele trei scenarii după care ar putea continua războiul din Ucraina

Pe de o parte, combativitatea forţelor ucrainene, susţinerea Uniunii Europene (UE) şi a Statelor Unite şi dificultăţile logistice şi tactice ale armatei ruse au surprins Moscova, iar pe de altă parte rezistenţa economiei ruse la sancţiuni, amploarea migraţiei ucrainenilor către UE, blocarea instanţelor ONU şi susţinerea măsurată a Chinei, Indiei şi mai multor ţări din Africa au surprins cancelariile din Occident.

Scenariul 1 – înfrângerea surpinzătoare a Rusiei

Pe plan militar forţele armate ale Moscovei ar lansa o nouă ofensivă la Kiev, ca în februarie 2022, în bazinul Donului – în Donbas, din care o mare parte se află în prezent sub controlul Ucrainei – şi în provincia Herson, cu scopul de a obţine un succes răsunător în faţa populaţiei ruse.

Însă aceste atacuri ar eşua. Rusia ar pierde mulţi oameni şi o mare parte a celor patru regiuni ucrainene pe care le-a anexat ilegal în septembrieb 2022. Ea ar constata că obiectivul să strategic iniţial – schimbarea regimului de la Kiev – s-a soldat cu un eşec. Ucraina ar recuceri bastioanlee ruseşti din bazinul Donului şi s-ar îndrepta către Crimeea.

Mai mulţi factori ar putea consacra această înfrângere rusească. Pe plan intern, mobilizarea şi formarea rezerviştilor s-ar lovi de mai multe limite, şi anume o nouă fugă din ţară a celor care pot fi mobilizaţi, incapacitatea comandamentului rus de a-i forma în mod eficient pe noii recruţi, epuizarea bazei industriale şi tehnologice a apărării (BIDT), înrăutăţirea efectelor sancţiunilor occidentale asupra bugetului Federaţiei ruse şi o criză în cercurile conducerii ruse, la Ministerul Apărării.

În Ucraina, realizarea acestui scenariu depinde de mai multe condiţii, şi anume rezistenţa preşedinţiei ucrainene la uzura războiului, capacitatea acesteia de a obţine o victorie în alegerile legislative prevăzute în toamna lui 2023, continuarea ajutorului militar american şi european la un nivel compatibil cu consumul inevitabil de materiale de război pe câmpul de luptă şi capacitatea de a ţine mai multe fronturi în acelaşi timp.

Şeful Statului Major ucrainean Valeri Zalujnî şi-a prezentat în decembrie solicitările în vederea unei victorii – 300 de tancuri, 600-700 de vehicule de luptă de infanterie şi 500 de obuziere.

Pe plan internaţional, acest scenariu presupune ca Rusia să-şi piardă poziţia de forţă pe care i-a conferit-o în 2022 creşterea produselor energetice. În acest sens, ar trebui ca clienţii ei să-şi găsească surse de aprovizionare alternative, ceea ce aceştia au început să facă.

Orizontul acestui scenariu favorabil Ucrainei ar fi deschiderea unor negocieri a unui armistiţiu şi apoi a păcii.

Însă, în cazul în care înfrângerea Rusiei ar fi de amploare, o dezordine politică internă ar paraliza leadershipul rus şi ar instaura la Moscova un haos, care ar priva ţara de capacitatea de a se angaja în mod real în negocieri. Pentru ca astfel de negocieri să fie încununate de succes, ar trebui totodată ca Rusia să considere că a pierdut războiul pe termen lung şi să-şi păstreze în acelaşi timp un lanţ de comandă eficient. Două puncte extrem de greu de rezolvat ar fi soarta Crimeei şi viitorul candidaturii Ucrainei la NATO. Per ansamblu, acest scenariu ar fi o extrapolare a contraofensivelor ucrainene pline de succes din august şi până în octombrie 2022.

Scenariul 2:  o victorie a forţelor ruseşti care să îl satisfacă pe Putin

Scenariul invers ar consta într-o serie de succese militare ale Rusiei, începând de la sfârşitul iernii. De exemplu, Rusia ar reuşi să recucerească cea mai mare parte a provinciei Herson, ar ameninţa în mod direct Kievul pătrunzând în cartierele de la periferie ale capitalei, dinspre Belarus, şi ar înainta puternic către sud-vest, către Odesa. Realizarea acestui scenariu ar decurge din mai multe ipoteze, principala ipoteză fiind epuizarea umană şi materială a forţelor ucrainene.

De partea rusă, asta ar însemna succesul mai multor acţiuni – pentru moment zadarnice. Mobilizarea din toamna lui 2022 ar trebui să fie eficientă în domeniul formării şi corect folosită pe plan tactic, iar lanţurile logistice ruse să reziste dificultăţilor de aprovizionare pe trei fronturi majore – în nord, la Kiev, în est, în Donbas şi în sud, către Herson. Armata rusă a dispus deja de aceste centre logistice, situate la peste 80 de kilometri de linia frontului, o distanţă în afara razei HIMARS, învăţând astfel lecţia contraofensivei ucrainene.

Aceste succese ar conduce la o victorie clară a Rusiei în Ucraina. Anexările ilegale din est ar fi consolidate, Guvernul de la Kiev – fragilizat şi probabil îndepărtat de la putere din cauza ofensivei ruse – ar rezulta din negocieri de pace şi ar avea o orientare mai mult sau mai puţin deschis prorusă, iar vestul ţării ar revendica o autonomie puternică cu susţinerea Poloniei. Obiectivul strategic al Rusiei ar fi astfel atins, şi anume să dispună de o zonă-tampon cu NATO.

De partea ucraineană, acest cel mai rău scenariu ar putea câştiga credibilitate dacă au loc mai multe evoluţii, şi anume: uzura forţelor armate, insuficienţa numărului noilor recruţi, diversitatea prea mare a livrărilor internaţionale de armament, care ar genera dificultăţi în articularea diverselor dispozitive; fragilizarea preşedinţiei lui Volodimir Zelenski odată cu apropierea alegerilor legislative din toamna lui 2023, din cauza presiunilor unui ”partid al păcii” sau, din contră, a naţionaliştilor care ar cere o putere mai puternică; incapacitatea de a păstra şi de a creşte susţinerea Occidentului, de exemplu din cauza unui maximalism strategic vizând înfrângerea totală a Rusiei, descoperirii unor deturnări de fonduri sau pur şi simplu a unei ”oboseală” a opiniilor în Occident şi a voinţei acestuia de a se recentra asupra unor probleme politice interne.

Pe plan internaţional, acest scenariu presupune o menţinere a cursurilor şi exporturilor produselor energetice ruseşti către Asia – China şi India în primul rând -, o strategie a preţurilor a puterilor gazifere, o mobilizare a reţelelor diplomatice ruseşti pentru a arăta că Rusia nu este izolată de Vest, o susţinere apăsată a Chinei împotriva influenţei americane, o pierdere a influenţei în UE a guvernelor celor mai favorabile Ucrainei, mai ales în Europa de Nord, unde sunt prevăzute alegeri legislative, în februarie, în Finlanda, şi în Polonia, unde sunt prevăzute alegeri generale în toamna lui 2023. Un astfel de scenariu ar fi favorizat de o criză în Taiwan sau în Orientul Mijlociu, care ar absorbi atenţia Statelor Unite, deja puternic polarizate în politica lor internă.

Scenariul 3: războiul dintre Ucraina şi Rusia se împotmoleşte

Un al treilea tip de evoluţie a acestui conflict ar putea fi caracterizat de incapacitatea celor doi beligeranţi de a ajunge în avantaj faţă de celălalt timp de mai mulţi ani.

Acest lucru s-ar manifesta printr-o stabilizare – violentă şi sângeroasă – a liniilor mari ale frontului în poziţiile actuale, cu bătălii regulate pentru localităţi de importanţă secundară, noduri rutiere, noduri feroviare sau poduri. De exemplu, forţele ruse ar putea fi tentate să reia ofensiva în nord, către Kiev, cu succese limitate, şi să se concentreze asupra eforturilor lor de consolidare a părţilor din Donbas pe care le controlează sau pe care le-ar putea controla.

La rândul său, Ucraina ar putea încerca să atace de la Herson către sud, pentru a ameninţa bastionul Crimeei, la orizonul lui august 2023. Acest scenariu nu exclude nicidecum confruntări armate intense, schimbări de zone de control şi succese limitate de o parte şi de alta. Însă echilibrul general al conflictului nu ar fi modificat, iar Rusia ar continua să controleze 15-20% din teritoriul ucrainean în zone considerate esenţiale – Crimeea, Donbas, Harkov – şi Ucraina şi-ar demostra capacitatea de a rezista pe termen lung.

Mai mulţi factori s-ar putea combina pentru a conduce la această situaţie. Un ”platou” ar putea fi atins în ajutorul militar pe care Occidentul îl acordă Ucrainei, din cauza situaţiei stocurilor şi a naturii armamentului trimis pe front. Combativitatea ucraineană ar putea continua, însă fără să producă efectele spectaculoase de la sfârşitul verii lui 2022, din cauza unei ”curbe a învăţării” a părţii ruse, şi anume în articularea diverselor armate şi celorlalte forţe – miliţiile Wagner şi Kadîrovţî.

De partea rusă, acest statu-quo violent ar putea avea loc din cauza limitelor structurale ale instrumentului militar, care s-au manifestat în 2022, şi anume, între altele, rigiditatea tactică, logistica deficientă, întinderea fronturilor şi a lanţurilor de aprovizionare, limite ale resurselor umane, cultura minciunii în administraţiile publice.

Factori exogeni ar putea conduce la un declin militar şi diplomatic. Niciunul dintre cei doi beligeranţi nu este în măsură să-şi facă populaţia şi reţeaua de alianţe de să accepte intrarea la negocieri pe baza actualului raportului al forţei militare. Rusia nu a obţinut niciun succes indiscutabil, iar Ucraina îşi are de restaurat integritatea teritorială. Intrarea la negocieri ar fi o recunoaştere a eşecului în cazul lui Vladimir Putin şi l-ar pune în pericol. Acceptarea să discute ar fi, pentru Volodimir Zelenski, o renunţare care l-ar face să-şi piardă susţinerea foarte largă de care beneficiază în prezent atât în ţară, cât şi în străinătate: alt leadership ar trebui să fie instalat, care ar vrea compromisul şi mai puţin, din cauza costurilor irecuperabile ale acestui război.

În acest scenariu, Ucraina ar deveni, în 2023, un nou conflict nerezolvat în spaţiul post-sovietic, însă de mare anvergură. Acest lucru nu ar împiedica o înăsprire a ostilităţilor împotriva populaţiilor civile sau prizonierilor, ci din contră.

Citeşte şi: Joe Biden anunţă că SUA trimit 31 de tancuri Abrams în Ucraina: „Trupele ruse trebuie să se întoarcă acolo unde le este locul”