În timp ce omenirea se îndreaptă spre sfârşitul primului sfert al secolului XXI, peisajul politic şi economic global rămâne mai volatil şi nesigur decât în orice moment al istoriei recente.
2023 promite să fie unul dintre anii cei mai plini de provocări, având în vedere peisajul economic cel puţin tumultos care se întrevede. Deşi este posibil ca inflaţia să ajungă să fie controlată, aceasta va rămâne în continuare extrem de ridicată şi va duce, inevitabil, la o recesiune globală. Principala întrebare este cât va dura această recesiune. Impactul regional va fi diferit, în general fiind corelat cu consecinţele pandemiei de Covid şi cele ale războiului din Ucraina.
Aparent, Marea Britanie este deja în recesiune. Pentru SUA, perioada de recesiune este probabil să fie mai scurtă şi mai puţin gravă decât în Europa, a cărei proximitate geografică de războiul din Ucraina, cât şi tradiţionala dependenţă energetică, o fac mult mai expusă consecinţelor războiului. Odată ce China va învîţa, în 2023, să convieţuiască cu epidemia de Covid, economia statului asiatic îşi va reveni. Totuşi, rămân două întrebări importante: când şi cum va reuşi China să găsească un mod de a funcţiona în paralel cu existenţa virusului. În plus, cererea de produse chinezeşti, după pandemie, ar putea duce la o creştere a inflaţiei în economiile occidentale.
Datoriile crescânde ale economiilor în curs de dezvoltare vor deveni nesustenabile la scară largă. În 2023 există riscul unei serii de falimente ale unor astfel de state, în special din Africa, dacă nu va exista un efort coordonat de a restructura aceste datorii. Chiar înainte de sfârşitul lui 2022, Ghana a reuşit în ultimul moment să ajungă la un acord de restructurare a datoriilor cu Fondul Monetar Internaţional. Este de aşteptat ca în 2023 să regăsim mai multe state în situaţii similare. În plus, investitorii ar trebui să fie pregătiţi ca în 2023 să-şi ajusteze în scădere aşteptările privind profiturile.
Pe plan geopolitic, realitatea necruţătoare este că în următoarele săptămâni şi luni situaţia urmează să se înrăutăţească. Rusia pregăteşte o nouă ofensivă în prima jumătate a anului, după ce a recrutat 200.000 de soldaţi în ultimele luni ale lui 2022. Nu se întrevede un armistiţiu, având în vedere că nu există încredere între cele două parţi şi nici vreun stimulent pentru negocieri serioase, în acest moment.
Citeşte şi: Predicții pentru anul 2023: ce se va întâmpla cu Bitcoin și restul criptomonedelor
Pentru Vladimir Putin, războiul din Ucraina reprezintă o criză existenţială şi este hotărât să ofere forţelor sale armate orice au nevoie pentru a obţine victoria. Mai mult, Putin consideră că timpul este de partea sa şi că poate prelungi războiul oricât este nevoie. Liderul de la Kremlin caută să epuizeze solidaritatea politică a Occidentului, dar şi răbdarea opiniei publice. Totuşi, moralul trupelor ruseşti şi accesul acestora la resurse reprezintă provocări serioase pentru Putin în goana sa după victorie, care încă nu se întrevede ca o certitudine.
În recenta sa vizită la Washington, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a părut a obţine mare parte din ceea ce şi-a propus pentru 2023, inclusiv sistemele sofisticate de rachete defensive Patriot. În calitate de principal susţinător al apărării Ucrainei, SUA a investit aproape 100 de miliarde de dolari în primul an de conflict. Totuşi, liderii recent inauguratului Senat al SUA, cu o nouă majoritate republicană, au anunţat că nu vor mai acorda „cecuri în alb” Ucrainei. Chiar dacă ajutorul din partea Statelor Unite nu se va opri în 2023, este probabil ca acesta să fie mai atent analizat şi să nu mai atingă sumele din 2022.
Tensiunile dintre SUA şi China vor continua în 2023, pe mai multe fronturi, în special în ce priveşte problema Taiwanului şi a sudului Mării Chinei. Deşi ambele părţi doresc să evite o confruntare directă, tatonările continue ar putea rezulta într-o greşeală cu consecinţe grave, nedorite de nimeni.
Recent, iminenţa unei coliziuni între un avion american şi unul chinezesc, deasupra Mării Chinei, ar fi putut fi scânteia care să fi aprins un conflict de mare magnitudine, care ar fi schimbat cursul istoriei. Acest incident, cât şi altele din trecutul apropiat, subliniază necesitatea unei mai bune linii de comunicare între SUA şi China, asemănătoare celei dintre SUA şi URSS, din timpul Războiului Rece.
Aemninţarea constantă a unei invazii chinezeşti a Taiwanului nu este probabil să se materializeze în 2023. În prezent, China nu este capabilă de o invazie eficace, iar consecinţele, atât pentru China cât şi pentru economia mondială, ar fi catastrofice. Invazia neconvingătoare a Ucrainei de către Kremlin serveşte drept lecţie în acest sens, mai ales că, aparent, Occidentul ar părea să nu sufere o cădere atât de drastică şi spectaculoasă precum cea prevăzută anterior de liderii de la Beijing.
Peşedintele Chinei, Xi Jinping, ar prefera să blocheze economic Taiwanul, nu să-l invadeze, în cazul în care ar simţi o presiune crescândă din partea Statelor Unite sau dacă o mişcare de independenţă puternică ar prinde contur în Taiwan. Viitoare vizite ale unor înalţi oficiali americani, ca cea făcută în august 2022 de Nancy Pelosi, ar putea oferi Chinei un pretext pentru a bloca Taiwanul şi a strânge liniile de presiune.
Alegerile prezidenţiale ce vor avea loc în Taiwan în 2024 ar putea duce la o posibilă criză, dacă apelurile la independenţă se vor intensifica. Fundamental este ca liderii SUA şi cei ai Chinei să comunice mai des şi mai eficient, iar dacă nu vor face asta, consecinţele la nivel global vor fi grave.
2022 a fost anul în care, în mare parte, pandemia de Covid a fost controlată, dar China riscă în 2023 să zădărnicească acest proces, din pricina consecinţelor dezastruoase a eliminării abrupte a politicii „zero Covid”. Ameninţarea apariţiei unei variante rezistente la orice vaccin este, în continuare, una reală.
În încercarea de a scăpa cu faţa curată şi de a rămâne la putere, conducerea Partidului Comunist Chinez acţionează cu aceeaşi iresponsabilitate ca în perioada în care pandemia de Covid a explocat, la începutul lui 2020. Autorităţile chineze şi-au pierdut deja mare parte din credibilitate, din pricina neputinţei de a opri virusul, dar şi din pricina discursului oficial, condsiderat propagandistic.
Din punct de vedere geopolitic, şi alte probleme serioase ameninţă stabilitatea globală în 2023, de la volatilitatea situaţiei din Golful Persic dintre Iran şi Arabia Saudită şi principalul garant al securităţii celei din urmă, Statele Unite ale Americii. În plus, graniţa dintre India, China şi Pakistan, toate trei fiind puteri nucleare, rămâne un punct fierbinte, care poate oricând exploda într-un conflict armat de proporţii.
2023 va însemna, totodată, şi creşterea influenţei puterilor mijlocii, care se implică la nivel regional, dar cu consecinţe globale. Dintre acestea se remarcă Arabia Saudită, care influenţează masiv preţurile energiei, dar şi Turcia, care are abilitatea de a influenţa războiul din Ucraina.
2023 will also witness the increasing influence of Middle Powers that are shaping geopolitics at the regional level with regular global implications. In particular, Saudi Arabia and its ability to determine international energy prices and Turkey’s ability to impact the Ukraine War.
Analiză de Marco Vicenzino, consilier strategic pe teme politice globale