Analiză: Soldaţii ruşi în Ucraina – principalul inamic invizibil

Când autoritățile ucrainene au lansat în aprilie 2014 o ‘operațiune antiteroristă’ pentru a suprima insurecția care a izbucnit în est, ele dispuneau de o armată moștenită de la URSS, care nu a încetat să se degradeze după ce Ucraina a obținut independența în 1991. Conform unor estimări, numai 6.000 soldați ucraineni sunt cu adevărat operaționali, potrivit Agerpres.

Peste 50.000 militari sunt angajați astăzi în operațiunea din estul țării, dar o profundă ‘criză de gestiune’ legată de o lipsă acută de comandanți competenți duce la decizii proaste, dar, de asemenea, și la o lipsă de disciplină în rândul soldaților, spun experții.

Cu toate acestea, estimează numeroși analiști, factorul decisiv pentru a explica înfrângerile ucrainene ține de o intervenție directă a trupelor rusești în mai multe momente cheie ale conflictului.

În pofida prezenței jurnaliștilor independenți ruși, ucraineni și occidentali, a numeroase rapoarte occidentale și a soldaților ruși arestați de serviciile ucrainene, după ce aceștia ‘s-au pierdut’ în partea de est a Ucrainei, amploarea prezenței ruse nu este susținută de dovezi definitive.

Rusia dezminte categoric prezența armatei sale regulate în Ucraina și nu recunoaște decât că ‘voluntari’ au plecat să lupte de partea separatiștilor pe cont propriu.

‘Noi nu vorbim de forțe rebele, ci de trupe ruse’, acestea fiind ‘intrinsec implicate în ceea ce se întâmplă’ aici, declară pentru AFP Peter Felstead, redactor al IHS Jane’s Defence Weekly, cu sediul la Londra.

Pentru mai mulți experți, insurecția prorusă, care a început în aprilie 2014 înainte de a se transforma într-un veritabil război cu peste 6.000 de morți, a fost orchestrată de la început de serviciile speciale ruse.

Unii dintre soldații fără însemne care au ocupat clădiri oficiale în estul Ucrainei aminteau puternic de cei care ocupaseră Crimeea cu trei săptămâni înainte de anexarea sa la Rusia în martie 2014.

Vladimir Putin, care o perioadă îndelungată a negat orice implicare a soldaților săi în anexarea peninsulei ucrainene, a anunțat cu mândrie în cele din urmă că trupele sale de elită din cadrul serviciului de informații militare, infanteria marină și parașutiști au participat la această operațiune.

După începerea rebeliunii din est, armata rusă a bombardat, potrivit Kievului, dinspre Rusia, zone de frontieră ale Ucrainei, permițând separatiștilor să preia controlul unei părți a graniței.

Din cauza acestor bombardamente, Washingtonul nu a dorit să livreze ‘radare antiartilerie’ Kievului, temându-se de o ‘escaladare’ pentru că, în caz de ripostă, obuze ucrainene ar fi căzut inevitabil pe teritoriul rus, a mai spus Felstead.

Totuși, armata ucraineană a fost pe punctul de a suprima insurecția la sfârșitul lunii august, când a suferit un eșec major. Pentru mulți analiști, aceasta se explică prin desfășurarea masivă, în premieră, de trupe regulate ruse în estul separatist. Acestea au încercuit la Ilovaisk, în regiunea Donețk, un important grup de soldați ucraineni, din care mai mult de 360 au fost uciși în cele mai crâncene lupte de până atunci în zona de conflict.

La un număr record — circa 15.000 de soldați ruși — s-a ajuns în timpul luptelor de la Debalțevo, oraș asupra căruia Kievul a pierdut controlul în februarie în pofida armistițiului intrat în vigoare, declară pentru AFP un înalt oficial ucrainean, sub rezerva anonimatului.

Două ziare rusești au publicat mărturii ale soldaților ruși care au luptat la Debalțevo, scrie agenția franceză de presă.

Livrările neîncetate de arme și muniții ruse peste frontieră fac ca rebelii să fie mult mai bine echipați decât armata ucraineană, subliniază Peter Felstead.

După numărul de tancuri, tunuri de artilerie și rachete, armata separatistă devansează deja ‘unele țări membre ale NATO’, avea să scrie într-un mesaj pe Twitter în luna februarie Ambasada SUA în Rusia.

Moscova susține că rebelii s-au dotat doar cu armele abandonate de ucraineni pe câmpul de luptă, dar experții cred contrariul.

În momentele de vârf ale luptelor, separatiștii ‘utilizează până la 150 de tone de muniție pe zi’, un volum care nu se găsea în zona de conflict înaintea de izbucnirea ostilităților, susține Olexi Melnik, expert la Centrul Razumkov din Kiev.