Anamaria Prodan a trăit primii ani din viață cu bunicii la țară, fără să știe cine este mama ei. Anamriuța, cum o alinta bunica de la Dăbuleni, a avut parte de o copilărie lipsită de griji și probleme, bucurându-se din plin de toată dragostea bunicilor.
„La două săptămâni după naștere, mama a avut acel accident teribil și nu știa dacă va rezista. A stat nouă luni în comă la Spitalul de Urgență”, a povestit Anamaria Prodan în podcastul lui Teo Trandafir.
Citește și: Mădălin Ionescu, despre viața dublă și amantă: „În cel mai rău caz apelezi la serviciile profesionistelor”
Fosta soție a lui Laurențiu Reghecampf a fost botezată la vârsta de patru ani, după ce inițial trebuia să fie creștintă la două luni. Atunci nu s-a mai întâmplat pentru că mama ei fusese implicată într-un accident rutier, după ce șoferul mașinii în care se afla a adormit la volan.
„Mama a avut un accident. M-a luat bunica mea, pentru că mama avea multe cântări, iar la două luni și ceva m-am întors la București pentru a fi botezată. Mama avea în comuna Crucea o nuntă, a plecat noaptea de acolo, pentru ca dimineața să ajungă la botez. Tata pregătise tot și ea nu a mai ajuns, pentru că a adormit șoferul la volan.
A stat câteva ore aruncată în praf, sângele curgea și pentru a-l opri oamenii puneau țărână; și a făcut septicemie. Mă uitam câteodată la ea, o vedeam toată cusută… De aceea, pentru mine medicii sunt zei. Și botezul n-a mai avut loc”, a povestit Anamaria Prodan.
Vedeta a fost botezată foarte târziu, când era deja mare, și s-a enervat pe preot pentru că nu încăpea în cristelniță.
„Cred că aveam vreo patru ani atunci și eram ceva rău. L-am apucat cu mâinile de păr, de barbă, de tot, să nu cumva să mă atingă cineva. Îmi era frică. Am avut momente în viață de răscruce care, zic eu, m-au construit și m-au făcut omul care sunt astăzi”, a mai spus Anamaria Prodan.
Când locuia la bunici, își amintește vedeta, aceștia o legau cu o funie de burtă „ca să nu mă duc în Dunăre să mă înec. Nu puteam nici dacă vroiam să scap. Așteptam să vină bunica de la sapă, aveam copii mai mari care ne supravegheau, dar era o fericire și n-aș da pentru nimic în lume acea perioadă din viață”.
Cutremurul din 1977 a marcat-o pe viață și de atunci a rămas cu o mare spaimă de cutremur.
„Mi-l aduc aminte secundă de secundă și știu cum am fost îngropată în dărâmături. Și știu cum am ieșit și Dumnezeu m-a ajutat, n-am avut nimic, decât frica aia groaznică. Nu văd nimic decât o ieșire. Cred că dacă ar fi și o fisură într-un zid, pe acolo ies”, a mai spus vedeta.