Andra, pe coperta revistei Unica în ianuarie: „Familia este foarte importantă”

Ce îţi place mai mult, munca la studio sau să cânţi live?
Ambele îmi plac mult, dar sunt activităţi foarte diferite. La studio experimentez, mă joc, interpretez în mai multe feluri, caut soluţii pentru diverse stări ale piesei, schimb textul. E un proces creativ foarte intens, uneori pierd nopţi acolo. E bucătăria, ca să zic aşa, iar să cânt live e momentul în care servesc masa celor mai iubiţi musafiri. Pui pe masă ce ai mai bun, mai valoros, încerci să arăţi cine eşti prin ceea ce prezinţi. Când când live mă simt cu adevărat artist şi, ca să am o interpretare valoroasă, trebuie să comunic foarte bine cu trupa mea.

Ce instrument crezi că măsoară mai bine succesul muzical – numărul de vizualizări sau premiile? 
E foarte greu de evaluat succesul muzical. E un termen foarte fragil. Poţi să ai succes fără să iei niciun premiu, la fel de bine cum poţi să fii premiat şi să nu ai vizualizările la care te-ai aştepta. Astăzi ai un hit şi peste două luni nu te mai ascultă nimeni. Te simţi în permanență în căutarea echilibrului, vrei să te iubească şi publicul, dar şi criticii, să rămâi mereu actual. Cred că nu există un intrument perfect de măsurare a succesului, e un amestec de iubire a publicului, de atenţie pe care ţi-o acordă presa, de constanţă şi relevanţă. Şi orice artist de succes, cred eu, trebuie să accepte un fapt: că există o fluctuaţie firească în interesul pe care publicul ţi-l acordă, că nu poţi fi mereu, ani de zile, cel mai cel, dar asta nu e un eşec. Trebuie să ştii să îţi menţii entuziasmul şi să îţi recapeţi energia din când în când. Aşa e viaţa de artist.

Care e relaţia ta cu fanii şi cu lumea virtuală, cât de conectată eşti? 
Suntem realmente prieteni. Sigur, nu reuşesc să vorbesc cu fiecare dintre cei peste 3,5 milioane care îmi urmăresc pagina de Facebook, de exemplu, dar cu cei care îşi doresc să intre în legătură cu mine şi sunt foarte activi, chiar vorbesc. Când anunţ că sunt invitată la o emisiune, unii vin din alte oraşe şi mă aşteaptă la platou ca să facem o poză. Sunt flatată că cineva face un efort atât de mare ca să mă cunoască şi pot să le acord, în schimb, puţin din timpul meu, dacă asta îşi doresc. Totuşi, social media reuşeşte să ne apropie cel mai mult. Facem poze după un concert, dau autografe, dar cu Facebook, Instagram, Twitter putem interacţiona mai mult şi mai des.

Care a fost cel mai preţios sfat pe care l-ai primit tu de-a lungul carierei? 
Nu ştiu dacă a fost un sfat anume, mulţi îmi spuneau: „Cântă!“ şi atât. Adică, vocea mea era importantă, mai mult decât unde sau ce cântam. Era un drum pe care trebuia să îl parcurg, trebuia să demonstrez ce pot. Şi am cântat. Aşa cum şi un scriitor trebuie să scrie, un medic trebuie să profeseze, la fel şi un artist trebuie să se perfecţioneze, să înveţe mereu, să capete curaj şi încredere. Aşa că mi-am văzut şi eu de drumul meu.

Alte articole

Andra, reţeta delicioasă cu păstrăv de Zăganu cu care-l răsfaţă pe Măruţă în weekend

Andra şi Cătălin Măruţă vor fi naşi de botez pentru micuţul Isaia, Vlăduţa Lupău a făcut anunţul în direct

Cum îţi alegi colaborările? În afară de artişti supercunoscuti, ca David Bisbal, ai cântat şi cu tinere speranţe, precum Mara Prună… Cu ce artişti ai vrea să mai colaborezi? 
Am o listă lungă, iar pe listă tot apar nume, pe măsură ce ascult artişti şi mă inspiră. Îmi plac mulţi artişti din ţară, iar din afară, aş putea să îi numesc pe Ricky Martin, Eros Ramazzotti sau Alejandro Sanz. Spaniola şi italiana mă cuceresc, am sânge latin şi se vede.

Ce părere au David și Eva despre carierele voastre, vă urmăresc la televizor, la concerte? Vă moştenesc talentele? 
Încercăm să nu îi ţinem foarte conectaţi la lumea artistică şi la televiziune, e foarte multă informaţie, totul se schimbă de la o zi la alta, e obositor. Ei sunt mici şi prefer să îşi ocupe mintea şi timpul cu alte lucruri. Sigur că David, pentru că e mai mare, ştie că mama e artistă şi tata prezintă o emisiune, doar a mers cu noi pe platouri sau a participat la şedinţe foto. Îmi fredonează piesele care îi plac şi în rest are preocupările lui, sport, eroi de acţiune, poveşti. Eva e la altă etapă, explorează toate sertarele din casă, scoate tot şi ronţăie tot. Nu ştiu dacă ne moştenesc, David pare să aibă ureche muzicală, cântă la tobe, dar e încă devreme să ne dăm seama.

Tu ai avut o copilărie… muzicală, alături de o familie mare. Care sunt cele mai frumoase amintiri? Ce fel de copil ai fost? 
Îmi aduc aminte cu drag de gălăgia din casă, aşa e când sunt patru copii! Mă uitam la mama când pregătea masa sau la surorile mele mai mari când se aranjau şi se pregăteau să plece de acasă. Eu eram cea mai răsfăţată, fiind cea mai mică, surorile mă lăsau să le încerc cerceii, fratele meu îmi dădea toate jucăriile, iar eu cântam de dimineaţă până seară. Eram foarte energică, dar nu neastâmpărată, îmi ascultam părinţii.

Ce valori vrei să le transmiţi copiilor voştri? 
Aş vrea să înveţe de la noi să lupte pentru dorinţe şi pasiuni, să știe că e important să munceşti mult, chiar dacă e drum lung până la succes, şi să se înconjoare de oameni care îi fac fericiţi. Familia este cea mai importantă.

Citește interviul integral în numărul de ianuarie al revistei UNICA, pe piață din 19 decembrie!